La Fântâna Albă plânge glia noastră
Și suspină codrul cu durerea lui.
În morminte sfinte, secerați de gloanțe,
Dorm Martirii Țării și ai Neamului.
La Fântâna Albă s-a întins hotarul,
Instalat de mâna veneticului.
În morminte sfinte, adunați de soartă,
Dorm Românii Țării și ai Neamului.
La Fântâna Albă răstignit e Domnul,
Timpul sângerează lângă Crucea Lui.
În morminte sfinte, cu Scriptura-n inimi,
Dorm Creștinii Țării și ai Neamului.
La Fântâna Albă zace Miorița,
A strapuns-o spada inamicului.
În morminte sfinte, ocrotiți de doine,
Dorm Păstorii Țării și ai Neamului.
La Fântâna Albă stele cad în noapte,
Aducând cu ele clipa dorului.
În morminte sfinte, coborâți din lacrimi,
Dorm Feciorii Țării și ai Neamului.
La Fântâna Albă freamătă câmpia,
Către soare urcă vocea spicului.
În morminte sfinte, ca într-o poveste,
Dorm Plugarii Țării și ai Neamului.
La Fântâna Albă cuvântează cerul,
Neamul se ridică la chemarea lui
Și trecutul Țării iese din morminte
Când începe luna liliacului.
Tot în ziua asta fâlfâie Drapelul,
Trei culori formează nemurirea lui.
În morminte sfinte, mândri ca pandurii,
Dorm Eroii Țării și ai Neamului.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com