La răspântie de drumuri,
Ajungând pe-neașteptate,
Te oprești și dus pe gânduri,
Ești aici, dar ești departe
Zările de-acum te cheamă,
În pridvoru-i azuriu,
În visare, dus pe coama,
Vântului mereu chefliu.
Și-ai zbura unde cocorii,
Lin în stoluri lungi plutesc,
Însă n-ai aripi și norii,
Iar pe cer se-îngrămădesc.
De bați drumul cu piciorul,
Condrumeții ți-i găsește,
C-așa-i legea, călătorul.
Singur la drum nu pornește.
După a simțirii rază,
Singur la drum de-i purcede,
Drumu-ți în deșert s-a pierde
Și n-ai să-ntâlnești vreo rază.
Înspre-o culme mai semeață,
Drumul larg nu ți-l alege,
Cel ce are-un scop în viață,
Pe cărarea-ngustă merge.
Sergiu BESPALCO,
Stălinești
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com