Mircea LUTIC
CETATEA DE IASPIS
Ierusalime, oare unde ţi-e slava?
Poarta de Aur e-nzidită-n tină,
Ca Mirele-ţi veşnic să nu mai revină,
Şi-ntre fiii tăi nu încetează gâlceava.
Tărâm de împărtăşire a Cinei Sfinte
Şi de dezghiocare a marilor taine,
Iată-te azi loc de învrăjbire-ntre ginte,
De universale blesteme şi caine.
Cetate de iaspis, leruită de leruri,
Templu al sacrului înrodit în Părinţi
Şi hărăzit prin credinţă să reînvie,
Au când numele-ţi sfânt răsuna-va în ceruri
Cu sonuri noi, izvorâte din veşnicie,
Viersuite pe buze de îngeri şi sfinţi?
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com