Interviu cu doamna Vera TODORIUC, profesoară de română la Gimnaziul nr.10 din Cernăuți
–Deseori, trecând pe la vestita școală din suburbia Roșa a Cernăuțiului, una dintre cele mai vechi școli românești din ținutul nostru bucovinean, am auzit nu o dată că sunteți unica profesoară cu cea mai mare vechime de muncă. Ba și mai mult, în cartea de muncă a Dumneavoastră este notată doar o singură instituție – Școala medie (în prezent – Gimnaziu) nr.10. Să deveniți pedagog a fost un vis din copilărie, din perioada când erați elevă la Școala medie din satul natal, Tărăsăuți?
–Am absolvit Școala medie din Tărăsăuți în anul 1976. Aici am învățat să învăț, să muncesc, am înțeles prețul cărții. Anul 1976 a pus începutul vieții mele mature. Au rămas în urmă visele copilăriei și am luat ferm decizia să devin profesoară de limba și literatura română. Astfel am intrat la Universitatea din Cernăuți, la Facultatea de Filologie, specialitatea limba și literatura moldovenească, așa se numea atunci. Am fost susținută și ajutată foarte mult de sora mai mare, Tatiana, care era studentă la aceeași facultate. La drept vorbind, ea mi-a înlocuit-o și pe mama…
–Aici voi face o paranteză și voi spune că, aproape cu o lună înainte de primirea atestatului de maturitate, a decedat subit mama Dumneavoastră, Valentina. Ați găsit puteri și ați susținut excelent toate examenele din acea vară – de absolvire la Școala medie din Tărăsăuți și de intrare – la Universitatea din Cernăuți.
–La Universitatea din Cernăuți i-am avut ca profesori și îndrumători pe Vitalie Sorbală, Grigore Bostan, Mihail Dăscălescu, Ilie Popescu, Alexandrina Cernov, Teodosia Chitari, Lora Bostan – personalități marcante în filologia română. Ani fericiți și deosebiți de studenție, ani de aur ai tinereții… Aici am întâlnit prima dragoste adevărată – viitorul meu soț, Ion Todoriuc, care era student în aceeași grupă cu sora mea. Ne-am căsătorit în miez de vară, în luna iulie a anului 1980. Avem 44 de ani de căsnicie, ani fericiți…
–Voi preciza că înscrierea în cartea de muncă, despre care am vorbit mai sus, a fost făcută în anul 1982.
–Atunci mi-am început activitatea pedagogică. Am fost repartizată la Școala nr.10 în calitate de instructoare de pionieri, mă ocupam de lucrul organizatoric. În acea perioadă era mai greu să găsești un loc vacant de profesoară de română, chiar dacă aveai diplomă cu mențiune. Apoi s-au găsit ore de română și pentru mine. În anii 1997-2021 am îndeplinit funcția de director adjunct. În decursul acestei perioade s-au schimbat câțiva directori, iar în ultimii 13 ani colectivul nostru pedagogic îl are în frunte pe domnul Alexandru Rusnac. Am avut succese și bucurii, realizări, dar și multe încercări și greutăți, pe care le-am depășit prin bună înțelegere, stimă și respect, răbdare și înțelepciune.
În activitatea pedagogică, în lucrul cu oamenii mă conduc după trei principii ale vieții: să prețuiesc omul, să văd mai întâi de toate calitățile lui pozitive, să nu creez situații de conflict. Prețuiesc asemenea calități ca obiectivitatea și responsabilitatea, răbdarea și rațiunea sănătoasă.
–În timpul unui interviu, pe care l-am solicitat fiicei Dumneavoastră, Liliei Rebrik, cunoscută prezentatoare TV și actriță din Kiev, ea a declarat că multe din cele obținute în viață se datoresc mamei sale, pedagogului prin vocație, Vera Todoriuc. Ați deprins-o de mică să fie maximalistă în înțelesul pozitiv al acestui cuvânt. Adică omul, în munca sa trebuie să tindă spre rezultate maxime, folosind toate capacitățile sale. Fără doar și poate, cereți așa ceva și de la discipolii Dumneavoastră…
–Mă mândresc cu faptul că am educat elevi care m-au urmat, unii dintre ei fiindu-mi și colegi de serviciu. Este vorba de Ana Picireanu, profesoară de română, actualmente pedagog organizator la gimnaziul nostru, Iana Borta, învățătoare la clasele primare, Alina Garaga, profesoară de limba și literatura ucraineană, Violeta Vasilovschi, secretară la gimnaziu, Irina Saftencu, în prezent învățătoare la Gimnaziul nr.2, Emilia Moraraș, studentă la o Universitate din România.
–În satul Dumneavoastră de baștină, Tărăsăuți, pedagogii se bucură de mare respect. Este o tradiție veche și frumoasă a Tărăsăuțiului. În zilele noastre nu-i chiar atât de ușor să fii un pedagog de succes – atât în sat, cât și în oraș. Cu câțiva ani în urmă, de ziua orașului Cernăuți, în fața Primăriei vi s-a înmânat Premiul „Iuri Fedkovyci” pentru pedagogi. Prin urmare, sunteți un pedagog de succes…
–După distincții – da, dar mă străduiesc să confirm aceasta prin muncă. Chiar dacă am ore mai puține ca în alți ani, mă consacru din plin. Vreau ca elevii mei să obțină locuri premiante la olimpiade și concursuri, să-și iubească limba maternă și să devină oameni buni și de folos societății. De la părinți am învățat să trăiesc cu stimă față de oameni, să ascult omul cu răbdare, să-l aud, să-l înțeleg, să-l susțin. Aceasta se referă și la elevii mei.
Pentru un pedagog familia înseamnă foarte mult. În această privință am avut noroc: întotdeauna în familie am fost înțeleasă, susținută și ajutată. Cele două fiice ale mele – Lilia și Iuliana – au învățat la o altă școală, mai aproape de casă (în oraș aceasta este important) și nu întotdeauna am avut ocazia să fiu prezentă la multe din festivitățile lor școlare, căci eram așteptată la școala mea, de elevii mei, însă le-am dat o educație bună – fiica mai mare, Lilia, este cunoscută în întreaga Ucraină, lucrează la televiziune și la teatru, a creat fondul ei de binefacere și ajută persoanele refugiate din zonele, unde au loc lupte, dar mai ales copiii din rândurile acestora. Fiica mezină, Iuliana, este coregraf și lucrează în Canada. Chiar dacă fiicele sunt departe de casa părintească, ele ne simt aproape pe noi, părinții. Zilnic comunicăm prin telefon. Le ascult păsul, bucuriile și îngrijorările, le dau sfaturile și povețele cuvenite. Probabil, că așa trebuie să fie într-o familie fericită.
–Peste câteva zile, în familia Dumneavoastră va fi o sărbătoare deosebită – veți marca un frumos jubileu. Cu această ocazie la Cernăuți va sosi fiica Lilia împreună cu soțul și cu cele trei fiice, mezina, Adelina, având doar câteva luni. Sunt cele mai minunate și scumpe flori în casa Dumneavoastră. Ele să vă bucure și să vă înfrumusețeze mereu viața. Urări de bine și sănătate, pace și împliniri vă adresează și colectivul pedagogic al Gimnaziului nr.10 de la Roșa, care este a doua familie a Dumneavoastră.
–Le mulțumesc din suflet tuturor!
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com