Profesorul Iurie ZEGREA din satul Stăneşti, raionul Hliboca, este un bun prieten al publicaţiilor româneşti din ţinutul nostru bucovinean. Anume astfel a fost şi unchiul său.
Istoric de specialitate, domnul Iurie este pasionat de cuvântul artistic şi de mulţi ani scrie versuri. Pentru tipar alege poeziile care îi par mai desăvârşite şi dictate de sentimente sincere şi profunde. Zilele acestea profesorul de la Stăneşti a trecut pe la redacţia săptămânalului „Libertatea Cuvântului”, propunând această poezie dedicată celei mai scumpe fiinţe – mama.
Mama
Cel mai frumos, mai drag,
mai gingaş nume,
Care a fost, există şi va fi.
În orice timp, pe-acest pământ, în lume
E proslăvit şi-n veci va dăinui.
E mama dulce, scump, iubit cuvânt,
E cel dintâi rostit de noi în viaţă,
Cu dragoste descris în vers şi cânt,
Ce ne insuflă bucurii, speranţă.
Atunci când primii paşi noi am făcut,
Când prima treaptă am urcat la şcoală,
De mână ne-a luat, ne-a petrecut,
Ne-a aşteptat cu drag iubita mamă.
Când rotunjeam noi primele cuvinte,
Când am citit în viaţă prima carte,
Doar numai mama astăzi ţine minte
Şi le păstrează-n inimă pe toate.
Anii s-au dus şi au rămas în depărtare,
Noi am crescut şi mari suntem de-acum
Şi numai mama e mereu în aşteptare,
Cu gândul şi privirea e la drum.
Când noi avem o mare bucurie,
Aceasta-i şi mai mare pentru ea.
Privirea ei e farmec, nostalgie,
Fii fericită, scumpă mama mea!
Mâinile mamei sunt mângâietoare,
Ele coc pâine şi ne cresc pe noi,
Ne-au şters şi lacrima de supărare,
Ne-au alinat de griji şi de nevoi.
Inima mamei – inimă fierbinte,
Ea îţi transmite dragoste, speranţă,
Cât timp trăieşti mereu o să ţii minte,
Că te-a iubit nespus de mult în viaţă.
Indiferent ce vârstă am atins,
În faţa ei suntem mereu copii,
E tânără sau e cu părul nins
Oricând te-aşteaptă ca la ea să vii.
Păstrează-ţi mama, doar ea este una,
Cum Patria e una pe pământ,
Aşa a fost şi-a fi întotdeauna,
Căci altceva nimic nu e mai sfânt.
Iurie ZEGREA,
s. Stăneşti, raionul Hliboca