Mândra fiică a Crasnei

(In memoriam)

Pentru mine Crasna se asociază, în primul rând, cu Motreștii. Această mândră și demnă familie de români, de la poale de munte, care a dat lumii pe poetul Ilie Motrescu. Dar poetul Ilie Motrescu a împrăștiat din talentul său imens câte o rază de talent și celorlalți membrii ai acestei familii de buni gospodari, buni români și adevărați patrioți ai baștinei și neamului nostru.

A prins o rază luminoasă din talentul fratelui său, unica și buna lui soră Maria.

…Acest Brumărel de poveste de la care ne-am luat rămas bun deja, ar fi fost unul jubiliar pentru regretata profesoară și bună româncă Maria Motrescu-Popescu. La finele lui octombrie al acestui an, vrednica doamnă ar fi împlinit frumoasa vârstă de 85 de ani. Cu părere de rău ne-a părăsit întru-n Cireșar frumos acum 5 ani, la nici 80 de ani împliniți. Mândra fiică a Crasnei așa va rămânea pentru totdeauna pentru mine, dar și pentru toți cei care au cunoscut-o, doamna Maria Motrescu-Popescu.

A fost o femeie deosebită. Înțeleaptă, mândră, demnă, talentată, amabilă și energică. Chiar și în ultimii ani de viață, când deja sănătatea îi cam făcea feste, se stăruia să nu arate că îi este greu. Deși atât ei, cât și fraților ei nu le-a fost ușor niciodată. Dar au trăit toți cu fruntea sus, cu demnitate, omenie, și mândrie de neam, credință, baștină.

Rămasă cu mai mulți ani în urmă, după ce în 2008, a plecat pe neașteptate fratele Nicolae, autorul cărților despre Crasna lui natală, ea, unica și buna lor soră, a trebuit să ducă de una singură povara, durerea și mândria de crăsnean pe care i-au lăsat-o frații ei, atât poetul-martir Ilie Motrescu, cât și frații Ștefan și Nicolae, dar și ceilalți, care au trecut pe un alt tărâm, fără ca cei din jur să se aștepte. Așadar sora Maria, a trebuit să vină de una singură la toate ceremoniile, prezentările de carte, evenimentele comemorative dedicate atât poetului Ilie Motrescu, dar și fraților săi Ștefan și Nicolae. Vorbea cu mari emoții, uneori abia stăpânindu-și lacrimile, calm și cumpătat despre viața și opera lor, despre cărțile și visele ce le rămăsese neîmplinite. A reușit totuși să scoată de sub tipar cea de a 4-a carte a fratelui Nicolae, împlinindu-i astfel visul lui, dar care era și al ei de fapt. Iar peste o săptămână a plecat și ea acolo sus la ei, la bunii ei frați: Vasile, Ilie, Ștefan, George, și Nicolae. I-au mai rămas aici doi frați, Constantin (Tatinuț) la Crasna și cel mai mic frate Grigore, stabilit în Basarabia de mulți ani.

Spuneam la început că Ilie a împrăștiat raze de talent și fraților săi Ștefan și Nicolae, dar n-a uitat nici de unica lui soră mai mare Maria. Ea a compus versuri pentru copii, a scris legende, povestiri, balade. A scris și despre câțiva consăteni ce au avut de suferit în vremea prigoanei bolșevice. Cu mari emoții și lacrimi, a pus pe hârtie și conținutul scrisorilor tatălui Ion către mama Ana, care a fost dus la canalul Belomor, de rând cu alți crăsneni și bucovineni, de unde nu s-a mai întors. Iar mama a fost nevoită de una singură să ridice în picioare, să-i trimită la școli, să le dea toate cele necesare, pentru a-i pune rând cu lumea pe cei 8 copii ai săi. Cinci dintre cei opt au obținut studii superioare. Adunându-le toate acestea, ba mai adăugând și desenele potrivite pe ici pe colo, plus mai multe poze, am pregătit pentru tipar cartea „Între vis și realitate”. A fost o mare bucurie pentru doamna Maria când și-a văzut rodul muncii ei spirituale adunat între copertele unei cărți solide de circa 200 de pagini.

A fost o bună profesoară, mai întâi învățătoare la clasele primare, pe urmă profesoară de limba maternă. A altoit elevilor dragostea de tradiții, cântec, dans, poezie. A condus și un cenaclu literar „Ilie Motrescu”, cât a activat la gimnaziul, acum liceul din Crasna. Iar ca femeie, ca gospodină, a ridicat împreună cu soțul Dumitru (trecut și el în eternitate), o casă mare, a adus pe lume, a crescut și educat doi copii, pe fiica Ana și fiul Vasile. S-a bucurat de 6 nepoți, 5 băieți și o fată. Iar acum în casa ei se află unul dintre nepoți, un fiu de al lui Vasile cu familia sa. S-ar fi bucurat și de strănepoței, dar a plecat. De acolo de sus să-i vegheze pe toți. Iar aici pe pământ nu este uitată. Căci se află în inimile și memoria celor dragi. Iar urmele ei neșterse se află în ceea ce scris și a compus. Își vor aminti de ea și foștii ei elevi, colegii de serviciu, prietenii, vecinii, sătenii, și toți acei care au cunoscut-o și au apreciat-o.

A fost deseori oaspete la evenimentele dedicate fraților, dar și la prezentarea cărții proprii pe la mai multe școli, biblioteci, cămine culturale. Iar la Pătrăuții de Jos, satul meu de baștină, a fost mereu așteptată de noi cu drag. Acum, aici vine doar amintirea. O amintire ce nu se va șterge din inimile noastre niciodată.

La cei 85 de ani marcați post mortem să ne aducem aminte cu drag și nostalgie de cea care a fost Maria Motrescu-Popescu, mândra fiică a Crasnei.