„Libertatea Cuvântului” a postat săptămâna trecută o comunicare despre Maria Pojoga, studentă în anul şase la Universitatea de Medicină din Cernăuţi, care de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina şi până nu demult s-a aflat în România. Acolo ea s-a încadrat în munca de voluntariat la hub-ul de ajutor umanitar pentru Ucraina din Siret. Odată cu reluarea procesului de învăţământ la Universitatea de Medicină, Maria Pojoga a revenit la Cernăuţi şi e prezentă la prelegerile online de la alma mater. Zilele trecute, după orele de studii, am şi făcut legătura cu studenta Maria Pojoga, originară din Pătrăuţii de Jos.
– Atunci, în primele zile de război, am părăsit Cernăuţiul cu durere în suflet. Am dorit să rămân acasă, dar au insistat părinţii, povesteşte domnişoara Maria. Ne-am oprit la Rădăuţi, dar n-am stat fără ocupaţie. Cunoscând limbile română, ucraineană şi engleză, i-am ajutat pe refugiaţii din Ucraina. Apoi am trecut la hub-ul de la Siret, unde veneau ajutoarele umanitare din Europa pentru Ucraina. Mă ocupam de întocmirea documentelor pentru trecerea fără întârziere peste frontieră a acestor încărcături atât de necesare. Pentru mine aceasta a fost o şcoală a vieţii. Niciodată nu m-am gândit că o să am o astfel de experienţă. Am înţeles ce este important şi valoros în viaţă. Acum parcă altfel privesc la profesia de medic – mai pe larg, mai profund.
– Cum a decurs acomodarea la ritmul obişnuit de studii la Universitatea de Medicină?
– Sunt în anul şase, peste câteva luni mă aşteaptă rezidenţiatul. Când am revenit la procesul de învăţământ, am fost la început puţin stresată, dar am intrat deja în ritmul firesc. Trebuie să mă pregătesc bine pentru această perioadă importantă din viaţa mea. Vreau să devin un medic bun, să-i ajut pe oameni. Acum înţelegem preţul vieţii, iar sănătatea şi pacea este ceea ce fiecare om îşi doreşte cel mai mult. Probabil, că-mi voi alege specialitatea de ginecolog.
– Cineva dintre rude a îmbrăţişat profesia de medic?
– Părinţii, Ion şi Lilia Pojoga, sunt întreprinzători. O mătuşă de-a mea este soră medicală, un unchi de-am meu – felcer. Iată şi eu am pornit pe urmele lor. Mai întâi am învăţat la Colegiul de medicină din Cernăuţi, am diplomă de felcer. La Universitatea de Medicină, după absolvirea colegiului, am fost primită în anul doi. Medicina este pentru mine un îndemn al inimii şi nu mai iau în calcul anii de studii. Însă, de fapt, ca să fii un medic bun şi de înaltă calificare trebuie să înveţi toată viaţa. În august voi fi deja medic rezident, voi păşi pe calea devenirii profesionale. Visez să fie pace în ţară şi să fim cu toţii fericiţi.
Vasile CARLAŞCIUC
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com