MARTIRII ŢINUTULUI HERŢA

27 01 2021 ЛК ГРИОР

În ziua de 10 iunie 1941, sublocotenentul Rojdestvenski, şef de secţie în Direcţia Regională Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS, ia hotărârea despre arestarea negustorului Moriţ Leibovici, născut în 1885, în orăşelul Herţa, fostul judeţ Dorohoi al României, evreu, a absolvit şcoala primară. Prăvălia va fi naţionalizată. Decizia reprezentantului organelor sovietice de represalii privind tragerea la răspundere penală a lui Leibovici este sancţionată de către „troika operativă” a regiunii Cernăuţi, compusă din 3 căpitani: Krutov, Trubnikov şi Şaşkov. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi imperiul bolşevic, locuitorul din Herţa apucă drumul, în vagoane zăbrelite, spre Republica Komi din Federaţia Rusă, unde ajunge la 1 septembrie 1941, fiind întemniţat în lagărul stalinist de muncă corecţională din cătunul Vojael. Interogatoriile au durat până la finele anului 1942. Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, prin decizia nr. 5-M din 20 ianuarie 1943, îl condamnă la 8 ani de închisoare, acuzându-l de faptul că în perioada interbelică a fost „membru al unui partid contrarevoluţionar”. Peste o lună după anunţarea sentinţei, la 13 februarie, acelaşi an, negustorul, care până la instaurarea puterii sovietice în Ţinutul Herţa a fost proprietarul unei mari prăvălii, având depozite de vinuri şi mărfuri, obţinând anual un venit de 5 milioane de lei, moare de foame, fiind înmormântat în pământul îngheţului veşnic. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 19 ianuarie 1989.

Haia Vataru, născută la 1906, care a intrat în numărul celor 125 de evrei deportaţi din orăşelul Herţa, în scrisoarea adresată organelor puterii sovietice la 13 noiembrie 1963, menţiona că în ziua de 13 iunie 1941, împreună cu 2 copii, a fost deportată în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. După doi ani de chinuri a murit fiul Marcel, născut în 1932. Pe parcursul celor două decenii, petrecute în taigaua siberiană, în împărăţia îngheţurilor veşnice, a trăit cu o mare şi neîmpăcată durere în suflet. Femeia a rămas cu neclintita convingere că în 1941, autorităţile staliniste au săvârşit acte de genocid împotriva oamenilor nevinovaţi de diferite naţionalităţi din regiunea Cernăuţi.

Petru GRIOR

pentru „Libertatea Cuvântului”

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий