Orice călător ingenios, care vizitează Cernăuţiul, doreşte neapărat să-şi poarte paşii pe strada principală de pietoni, să admire această salbă de bijuterii arhitectonice. Ea şi confirmă imaginea de urbe europeană a Cernăuţiului. La început aceasta era o stradă obişnuită şi purta denumirea „Molodia”, căci drumul ducea spre localitatea Molodia din vecinătatea urbei de pe Prut. Casele mici cu un nivel erau străjuite de copaci înalţi şi, ceea ce pare incredibil în zilele noastre, în locul unde se înalţă Catedrala Mitropolitană, pe la finele secolului al XVIII-lea, orăşenii vânau raţe sălbatice.
La fel de stranie părea hotărârea noilor autorităţi austriece, care în 1793, la 19 ani după ocuparea ţinutului bucovinean, au numit strada Herrengasse, adică strada Domnească, deşi pe ea nu locuiau familii nobile. Noua denumire a străzii tăinuia un plan grandios. Nobilii din Austria şi Germania, strămutaţi în Bucovina, doreau să-şi creeze aici un colţişor al Vienei. Şi au reuşit s-o facă în decursul secolului al XIX-lea – primul deceniu al secolului XX. Strada Domnească, într-adevăr, a devenit domnească – capodoperă arhitectonică a „micii Viene”.
În perioada interbelică principala stradă de pietoni a Cernăuţiului a fost numită Iancu Flondor. Odată cu instaurarea puterii sovietice în ţinut, strada şi-a schimbat denumirea – Olga Kobyleanska, întru înveşnicirea memoriei vestitei scriitoare bucovinene.
Cu prilejul jubileului de 600 de ani al oraşului Cernăuţi, pe strada Olga Kobyleanska au fost efectuate reparaţii capitale, în rezultatul cărora au apărut de-a lungul ei arţari exotici, iar meşterii-făurari au instalat o statuie din metal în stil modern, care reprezintă un măturător de stradă, ţinând în mâini o mătură din trandafiri – simbol al curăţeniei oraşului. Iar lângă Palatul ceremoniilor, unde sunt înregistrate căsătoriile şi naşterile, a fost adusă o trăsură din metal, în care neapărat urcă tinerii însurăţei – semn ca drumul vieţii lor familiale să fie lung şi liniştit. Două monumente – două legende ale Cernăuţiului.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com