Este foarte greu să redai istoria de două secole a unei şcoli, unde au fost instruiţi şi educaţi mii şi mii de oameni. Cu atât mai mult a unei şcoli, care a stat la baza învăţământului în limba română în ţinutul nostru bucovinean. Şcoala de la Roşa (oficial — Şcoala medie nr.10 din oraşul Cernăuţi) a apărut în zorii procesului de şcolarizare în Ţara Fagilor şi aceste rânduri, scrise în urma răsfoirii a unui număr enorm de documente, ne călăuzesc spre jubileul bicentenar al acestei instituţii de învăţământ, care va fi marcat la 5 noiembrie anul curent.
Şcoala și directorii ei
Documentele de arhivă atestă că Şcoala primară germano-română din Roşa a fost deschisă în anul 1816, iar dintr-im raport de activitate şcolară, datat cu 1 decembrie 1816, aflăm că la 1 decembrie 1816 Demeter Simighinovici a fost numit primul învăţător al acestei şcoli, activând aici până în 1818.
La început şcoala primară nu a dispus de local şi un gospodar din suburbie, cu suflet mare, s-a învoit să ofere în acest scop propria curte, unde se adunau cei 16 copii din suburbie, dornici să înveţe carte. Instruirea se făcea în limbile română şi germană. Elevii învăţau alfabetul, caligrafia, ortografia, tabla înmulţirii, socotitul şi religia.
Pe parcursul primilor doi ani de existenţă a şcolii, majoritatea cheltuielilor pentru desfăşurarea normală a procesului de învăţământ, în afară de salariul învăţătorului, erau suportate de comunitate şi părinţi.
Cel de-al doilea învăţător al şcolii din Roşa a fost Iohan Leviţki din Repujinţi, sat din actualul raion Zastavna. Şcoala era de acum frecventată de 83 de elevi, fapt care vorbeşte de la sine despre interesul mare al roşenilor faţă de ştiinţa de carte. Iohan Leviţki a deţinut postul de director de şcoală o perioadă destul de îndelungată — până la mijlocul secolului al XlX-lea. Prin marea lui osteneală, în anul 1830 a fost elaborat proiectul primei clădiri a şcolii: un edificiu cu două etaje, cancelarie şi apartament pentru director. Construcţia şcolii a început în primăvara anului 1838 şi la 27 noiembrie 1839 a fost dată în exploatare. Lucrările de construcţie au costat 1.716 florini. Antreprenor al construcţiei a fost Abraham Niderliofen Hofen, iar lucrările au fost supravegheate de către Marin, inginer al magistraturii oraşului Cernăuţi. Clădirea s-a păstrat până în zilele noastre cu unele modificări interioare şi formează un corp unic cu noua clădire, construită aici în 1969.
La 27 septembrie 1872 director al Şcolii primare din Roşa devine Iohan Caminschi şi tot atunci instituţiei i s-a oferit numărul de ordin doi, ceea ce demonstra importanţa ei în ierarhia tuturor instituţiilor de învăţământ din capitala Bucovinei. Despre aceasta mărturiseşte şi numărul permanent crescând al elevilor. Dacă îi anul de învăţământ 1878-1879 şcoala era frecventată de 176 de elevi, îi 1893- 1894 — de 342 de elevi de diferite naţionalităţi: români — 143, nemţi — 157, ucraineni — 3 şi slovaci — 2. Meritul deosebit al directorului Iohan Caminschi constă în aceea că a reuşit să extindă localul, asigurând condiţii mai bune de şcolarizare a copiilor din suburbie.
Buna organizare şi perfecţionarea permanentă a procesului de învăţământ la Şcoala primară nr. 2 din Roşa, transformarea ei într-un centru de cultură, instruire şi educaţie au dus la faptul că mulţi dintre absolvenţii ei cu timpul au devenit intelectuali de vază, răspândind cultura şi limba maternă şi în alte localităţi din Bucovina.
Există date că la 1 februarie 1901 Şcoala nr. 2 din Roşa cuprindea în procesul de instruire şi educaţie 561 de copii, 337 erau de origine germană, 214 — română, 7 — ucraineană şi 3 — de origine poloneză. Aceste cifre erau o reflectare directă a mozaicului etnic real al suburbiei. Elevii îşi făceau studiile în chici clase cu limba română de predare şi în alte chici clase cu limba germană de predare. Din anul 1919 Şcoala primară din Roşa trece la limba română de predare a tuturor obiectelor, director fiind încă din ajunul Primului război mondial Mihail fon Galler. În anul de învăţământ 1921- 1922 la Şcoala primară de la Roşa învăţau 252 de elevi, clasele germane fiind trecute la Şcoala germană (actualmente Şcoala medie nr. 8). În anii 20 ai secolului trecut director al şcolii a fost Emil Foraş. În 1928 el este înlocuit de Emil Boca.
La începutul anului de învăţământ 1944-1945 şcolii i se oferă numărul de ordin 10. Pe atunci ea avea pedagogi vestiţi, aceştia pregătind viitoare cadre didactice, căci mai mulţi absolvenţi îşi continuau studiile la Şcoala pedagogică din Cernăuţi. În ianuarie 1949 director al Şcolii nr. 10 a fost numit Grigori Tokarev, originar din Moscova, care a hivăţat limba română la o şcoală militară. În toamna anului 1953 director devine T. I. Kirnicinyi. Anume atunci şcoala de la Roşa primeşte statutul de instruire politehnică. În anul 1958 conducerea şcolii o preia V. I. Covalciuc. Tot în acel an la şcoală este invitat M. Rozenţvaig, coregraf de la Teatrul din Cernăuţi, care a organizat un cor, o orchestră de instrumente populare, un colectiv coregrafic. Din rândul elevilor au apărut interpreţi de cântece româneşti.
În 1969 director a fost numit I. Grinciuc, căruia i-a fost sortit să obţină construcţia noii şcoli.
Vasile Carlașciuc