Inima românească a suburbiei (Şcoala de la Roşa – 200 de ani)

08-09 - Copie

După vechimea sa, Şcoala medie nr.10 de la Roşa este a treia în oraşul Cernăuţi. Prima-i actuala Şcoală nr.14, deschisă încă la finele secolului al XVIII-lea, fostă şcoală primară, unde a învăţat poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu, a doua este actuala Şcoală nr. 1, fostul Gimnaziu german, unde şi-a continuat ştiinţa de carte acelaşi Mihai Eminescu. Şi iată că a ajuns la două secole de dăinuire în istorie şi Şcoala nr.10 din centrul suburbiei Roşa. Cu toate că în băncile ei nu a stat nici un geniu de talie universală, însă mii şi mii dintre cei şcoliţi aici au devenit personalităţi notorii în întreaga lume. Şcoala este inima românească a suburbiei.

Fruntaşă a învăţământului din Ucraina

Cât de mult va bate această inimă va depinde de felul cum vor fi soluţionate astăzi mai multe probleme. Or, ziua de mâine a oricărei şcoli o determină numărul elevilor, baza ei materială şi profesionalismul cadrelor didactice. Actuala conducere a Şcolii de la Roşa caută să vadă în nenumăratele griji cotidiene acea rază de lumină, care conturează şcoala pe fondalul veacului ce vine. Iar atunci, când este vorba de o şcoală cu predarea obiectelor în limba unei minorităţi naţionale, în cazul dat în limba română, e nevoie şi de tui mare şi fierbinte sentiment de patriotism – din partea profesorilor, părinţilor şi elevilor.

– Oare nu este o manifestare de patriotism că jumătate din numărul cadrelor didactice simt absolvenţii de ieri ai școlii? – se întreabă directorul acestei instituţii, domnul Alexandru Rusnac. Şi tot jumătate din numărul lor simt tineri, cu pregătire şi idei modeme. Mai toţi învăţătorii de clasele primare din regiune în ultimele două decenii şi-au făcut practica pedagogică la şcoala noastră, căci conlucrăm direct cu Colegiul pedagogic din Cernăuţi, precum şi cu Catedra de filologie română şi clasică de la Universitatea cernăuţeană. 50 la sută dintre profesorii noştri au calificativul de profesori-metodişti.

În anul 2013 această instituţie de învăţământ a fost atestată cu menţiune, iar în anul următor ea a fost inclusă în cartea „Fruntaşi ai învăţământului din Ucraina”.

Istoria biseculară a Şcolii de la Roşa ne demonstrează că ea mai întotdeauna s-a confruntat cu probleme de ordin material, dar niciodată n-a fost încălcată tradiţia, încetăţenită aici chiar în ziua de început – 1 decembrie 1816 – de a se face carte la modul cel mai serios.

În graiul scump al mamei

08-09 - Copie (2)

O şcoală care a educat atâţia scriitori şi ziarişti (Şcoala de la Roşa fiind poate unica în regiune în această privinţă), precum şi profesori de română se poate mândri cu faptul că studierii limbii materne i se acordă o atenţie atât de mare, căci de la ea pornesc toate celelalte – conştiinţa de neam, păstrarea tradiţiilor strămoşeşti şi a culturii naţionale. Tânăra profesoară de română şi profesoară-organizatoare, doamna Ana Picireanu, afirmă:

– Dragostea faţă de limba maternă porneşte de la păruiţi, apoi de la profesori. Pentru mine drept exemplu a fost şi continuă să fie profesoara mea de română, directorul-adjunct, doamna Vera Todoriuc. Dumneaei m-a pregătit pentru olimpiadele orăşeneşti şi regionale, precum şi pentru Olimpiada internaţională la limba română la care am participat şi întotdeauna am obţinut rezultate bune. Apoi am însuşit specialitatea de filolog român la Universitatea din Cernăuţi şi acum, în calitate de profesoară, am revenit în şcoala natală. Am revenit cu marea dorinţă şi pasiune de a-i învăţa pe elevi să-şi iubească şi să-şi onoreze graiul. împreună cu el vom dăinui, ca popor, în veacuri.

Harul divin pogoară şi peste şcoală…

La Şcoala medie nr. 10 de la Roşa studierii limbilor i se acordă o atenţie sporită. De asemenea, este o tradiţie veche a instituţiei. Actualii elevi dau dovadă de profunde cunoştinţe la limba de stat, fapt despre care atestă rezultatele lor obţinute la olimpiadele regionale şi orăşeneşti, la testarea independentă externă. Discutăm cu profesoara de ucraineană, Angela Morăraş:

– Majoritatea diplomelor de onoare şi menţiunilor de care s-au învrednicit elevii noştri simt rezultatul bunei însuşiri de către ei a limbii ucrainene. La olimpiadele pe obiecte ei se simt pe picior egal cu vârstenii lor de la şcolile ucrainene.

Voi evidenţia participarea discipolilor noştri la concursul de limbă ucraineană „T. Şevcenko”, la care în mod tradiţional deţinem locuri premiante. Majoritatea absolvenţilor noştri îşi continuă stadiile în Ucraina, de ea vor să-şi lege destinul, de aceea simt conştienţi de faptul că trebuie să cunoască cât mai bine limba de stat.

08-09 - Copie (3)

Profesoara Angela Morăraş se numără printre pedagogii, care au absolvit această şcoală.

– Faptul că am fost elevă a şcolii noastre mă face să mă simt mai responsabilă, să lucrez cu mai multă dăruire, căci înaintea ochilor îmi stau permanent dascălii mei dragi, care printre altele, m-au învăţat omenia, cinstea, dăruirea de sine şi stima faţă de oameni.

Sunt valori umane şi creştine, doar nu întâmplător şcoala noastră se află alături de biserică. Harul divin pogoară şi peste ea…

Profesoară şi traducătoare de manuale

08-09 - Copie (4)

Îi zilele noastre mândria fiecărei şcoli este clasa de calculatoare. La Şcoala nr. 10 sala de calculatoare se află în clădirea cea veche. Este o coincidenţă semnificativă. Vechiul şi noul se ţin mână de mână. Calculatoarele au fost donate de un sponsor fidel. Profesoara de informatică, dna Rodica Reabco, şi-a făcut studiile în România, la Facultatea de fizică. De câţiva ani, în afară de procesul de învăţământ, ea traduce manuale de fizică.

– Îi comparaţie cu manualele din România, cele din Ucraina simt mai complicate, dar tendinţa este de a le simplifica, căci astfel elevii vor însuşi mai bine ştiinţele exacte, spune doamna profesoară.

Zestrea din „Casa mare”

Lecţiile de muncă la Şcoala de la Roşa pot fi considerate lecţii de însuşite a tradiţiilor populate. Învăţătoarea de muncă şi artă plastică, Cristina Ceagoreanu, şi-a făcut studiile în România şi a revenit la baştină pasionată de arta populară.

– Băieţii se preocupă mai mult cu desenul, iar fetele brodează, confecţionează cămăşi şi rodiii în stil popular. Unele eleve chiar au îmbrăcat la sărbători rochii cusute de ele, spune Ciistina Ceagoreanu.

08-09

Elevii au umblat din casă în casă, colectând pentru muzeul şcolii rarităţi etnografice. Ele constituie o adevărată zestre pentru „Casa mare” a şcolii (astfel este numit muzeul).

– Unele eleve au făcut rost de stofă şi vor să coase nişte rodiii în stilul încetăţenit în suburbie. Un stil asemănător nu există în alte părţi.

Tradiţia nu este dată uitării: la Roşa se vor găsi întotdeauna tineri pasionaţi s-o însuşească, s-o păstreze şi s-o continue…

Vasile CARLAŞCIUC

Fotografii de autor

CITEȘTE ȘI: Nesecat izvor al ştiinţei de carte (Şcoala de la Roşa – 200 de ani)

Lasă un răspuns