Interviu cu Ana Vovc, profesoară de artă plastică la Filiala din Nesvoia a Liceului din Mămăliga, învingătoare a etapei a treia a Concursului panucrainean „Învățătorul anului”.
–Doamnă Ana, primiți felicitările noastre cu prilejul acestei mari realizări. Or, concursul „Învățătorul anului” este o „competiție” foarte prestigioasă pentru pedagogi, o treaptă importantă în cariera lor profesională, căci sunt apreciate, în primul rând, profesionalismul și experiența de muncă, evident și harul pedagogic.
–Chiar însăși participarea la acest concurs a însemnat pentru mine, profesoară de la o mică școală sătească, obținerea unei experiențe importante, care mi-a fi de folos în munca de mai departe. Să vă spun sincer, la început am avut o frică oarecare: retrăiam că n-am să pot face față cerințelor puse în fața mea. Dar m-au încurajat colegii de la școală, metodista noastră de la Institutul Regional pentru Învățământul postuniversitar, Oksana Vengreniuk. Am crezut în puterile și capacitățile mele și am învins. Acum mă așteaptă o încercare și mai mare – etapa finală a acestui concurs, la care vor participa învingătorii etapei regionale. Iarăși retrăiri și emoții. Însă pentru mine este un plus că această etapă se va desfășura la Cernăuți, iar acasă, după cum se spune, și pereții te ajută.
–Pentru Dumneavoastră cuvântul „acasă” are o însemnătate mai largă: v-ați găsit rostul în viață în satul natal, unde aveți o ocupație pe placul inimii, în școala unde ați învățat, iar acum îi învățați pe alții – pe copiii gospodarilor din Nesvoia. Dar unde ați însușit profesia de profesor de artă plastică?
–Voi face o precizare: specialitatea mea este broderia și modelarea costumelor. Am absolvit vestitul Colegiu de arte decorative și aplicate din Vijnița în anul 2010 și am revenit în satul și la școala natală din Nesvoia unde predau arta plastică. Mama mea a fost învățătoare la clasele primare și dorea foarte mult să-i urmez calea. Eu, însă, aveam alte planuri și părinții m-au lăsat să decid singură unde să-mi continui studiile. Despre Colegiul de la Vijnița am auzit de la un prieten și mă visam studentă acolo. Am susținut cu succes examenele și am însușit specialitatea care-mi place foarte mult.
–Pictura sau broderia?
–Și una și alta. La Colegiul de arte decorative și aplicate din Vijnița desenul este un obiect principal. Orice specialitate însușită acolo se bazează pe desen. La școală îi învăț pe copii să deseneze, să picteze, să obțină alte deprinderi, căci am și ore de muncă sau de tehnologii, cum se numesc ele acum. Ca profesoară de artă plastică (este cea de a doua mea specialitate, am diplomă de magistru în artă, absolvind catedra respectivă de la Universitatea din Cernăuți), am executat mai multe picturi la Școala din Nesvoia, mai ales în sălile de clasă pentru ciclul primar. Fiica mea Elisaveta este elevă în clasa a șaptea și o pregătesc de pe acum pentru Colegiul de artă din Vijnița. O port cu mine și la Școala de arte pentru copii din satul vecin Podvirne.
–Este unicul sat cu populație ucraineană din Comunitatea Teritorială Mămăliga și unde funcționa o Școală de muzică pentru copii.
–Anume acea școală a și fost transformată în Școală de arte pentru copii. A fost o dorință a multor părinți care au cerut ca odraslele lor să învețe și desenul, arta plastică în general. S-au înscris la această școală și elevi din alte sate ale Comunității. Este primul an de studiu. Am un grup de 15 copii și de două ori pe săptămână, după amiază, mă deplasez la Podvirne. Mă salvează transportul propriu. Deși suntem la început de cale, dar avem deja rezultate – locul trei la o expoziție de la Cernăuți. Nu toți copiii care frecventează Școala de arte vor deveni artiști plastici, dar aceasta contribuie la dezvoltarea lor, la perceperea frumosului și esteticului, ceea ce este foarte important.
–Doamnă Ana, dar cum rămâne cu broderia?
–Nu pot să uit de broderie și de modelarea costumelor. Am lăsat o colecție de costume la Colegiul din Vijnița, căci așa este cerința. Pot să mă consacru acestei ocupații doar în timpul liber. Sunt cele mai fericite clipe ale vieții mele. Prefer brodarea cu mărgele mici. La brodarea unui costum sunt folosite 4-5 kilograme de mărgele. Dar nu în aceasta constă senzația, ci în originalitatea ornamentelor, în alegerea reușită a elementelor decorative. Mâinile fac minuni, iar sufletul se bucură. Numai un suflet bun este în stare să creeze lucruri frumoase.
–Aveți perfectă dreptate. Vă dorim realizări și mai mari în continuare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyverti.com