La 16 noiembrie 1485, cu 536 de ani în urmă, a avut loc Lupta de la Cătlăbuga, în care Ştefan cel Mare îi învinge pe otomani.
Bătălia de la Cătlăbuga s-a dus între oastea lui Ștefan cel Mare și forțele Imperiului Otoman care apărau cetatea Chilia. Deşi armata moldoveană a fost victorioasă, Ștefan cel Mare n-a mai fost în stare să-și continue acțiunile pentru a ocupa Chilia.
Ca răspuns la încercarea domnului Moldovei de a recupera fortăreţele maritime, Chilia și Cetatea Albă, sultanul Baiazid al II-lea (1481 – 1512) trimite o oaste otomano-tătară pentru a împiedica realizarea planurilor domnitorului Moldovei. Astfel, noul sangeacbey de Silistra, Bali bey Malkocioglu, pătrunde cu trupele în Moldova, pentru a o jefui, trecând pe un pod ridicat peste Prut. Grosul oștirii sale rămâne între Prut și Nistru, el trimițând doar avangărzile să atace. Ștefan cel Mare, alături de circa 3.000 cavaleri poloni greu înarmați, nu s-a confruntat direct cu oștirile otomane, ci le-a atras în locuri strâmte, ca să le poată lovi mai bine. Cronicarul polon Bielski va scrie pentru istorie: „Și astfel, fiind pretutindeni bătuți de Ștefan, turcii au fost nevoiți să iasă din țara lui”.
Bătălia finală s-a dat în apropiere de Chilia, lângă lacul Cătlăbuga. La începutul bătăliei, după planul ticluit de către Ștefan, în primele rânduri s-au aflat cavalerii poloni, ocrotiți față de săgețile tătarilor de către strașnicele lor armuri. După ce aceștia au început să dea înapoi, sub presiunea tot mai mare exercitată de către adversarul turco-tătar, acțiunea decisivă, aducătoare de izbândă, a fost întreprinsă de către încercații oșteni ai lui Ștefan. După ce au întâmpinat o opoziție ce i-a surprins prin vigoarea sa, tătarii și otomanii au fost puși pe fugă – câți dintre ei au mai putut fugi. Și astfel a suferit Imperiul Otoman condus de către Baiazid II, fiul cuceritorului Constantinopolului, o nouă și memorabilă înfrângere într-un conflict cu Moldova lui Ștefan cel Mare. După cum scrie o cronică lituaniană, pe câmpul de luptă au rămas 8.000 de otomani și 3.000 de creștini.
În primăvara anului următor (1486) o numeroasă armată în frunte cu Bali-bey iarăși invadează Moldova, intenționând s-o supună. Pentru aceasta însă trebuia, mai întâi de toate, să-l detroneze pe Ștefan cel Mare. În Bătălia de la Șcheia (1486) moldovenii, conduși de viteazul lor domnitor, și de această dată i-au biruit pe turci, omorându-l pe Hronoda (Hroiot), pretendentul la tron.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com