La 21 mai 1855 s-a născut Constantin Dobrogeanu-Gherea, scriitor și fruntaș socialist român, cel mai important gânditor marxist din România secolului al XIX-lea. Constantin Dobrogeanu-Gherea a văzut lumina zilei în satul Slavianka, gubernia Ekaterinoslav (pe atunci în Imperiul Rus, în prezent – regiunea Dnipropetrovsk a Ucrainei). E de origine evreiască, numele real fiind Soloman Katz, în limba ucraineană Mihail Nikitici Kass. A crescut într-o familie de comercianți evrei. Ea făcea parte din clasa medie a societății ruse, fratele lui era medic, tatăl lui avea o fabrică de bere lângă Ekaterinoslav. Urmează facultatea la Harkiv și în anii studenției intră în legătură cu mișcarea revoluționară rusă cu puternică tendință anarhistă. În anul 1874 ia parte la așa-numitul „mers la popor”, o mare acțiune a mișcării narodnice și anarhiste care încerca să propage revoluția în rândul țăranilor prin intermediul studenților. Urmărit de poliția țaristă, fuge în România, la Iași și de aici ajunge în Elveția, unde ia legătură cu grupările revoluționare ruse.
Se întoarce în România și se ocupă de comerțul ilegal cu literatură revoluționară pe care o trece din Iași în Imperiul Rus. Dar în același timp se adaptează spațiului românesc destul de repede și devine cetățean român în 1890, într-o perioadă în care cetățenia română era condiționată de apartenența la religia creștin-ortodoxă. Va lua numele de Constantin Dobrogeanu-Gherea după ce devine critic literar și unul dintre întemeietorii Partidului Social Democrat Muncitoresc Român în 1893. În cele trei volume de studii critice publicate i se reține meritul de a fi introdus critica de analiză în literatura română, după modele franceze, critica practicată de Titu Maiorescu fiind caracterizată de unii critici actuali drept judecătorească. Constantin Dobrogeanu-Gherea a fost influențat de contactul său cu literatura rusă, a comparat, spre exemplu, proza de analiză a lui Caragiale „O făclie de Paște” cu romanele lui Fiodor Dostoievski.
A fost unul dintre apropiații lui Ion Luca Caragiale și a scris un articol foarte incitant în care a încercat să stabilească posibilele cauze sociale ale pesimismului lui Mihai Eminescu, acesta fiind unul din primele studii de receptare ale operei marelui poet. Constantin Dobrogeanu-Gherea a scris și un articol despre poetul național al ucrainenilor, Taras Șevcenko, la care fac mereu referință șevcenkologii din zilele noastre. Constantin Dobrogeanu-Gherea poate fi considerat un precursor al criticii sociologice. Articolul său fundamental, o veritabilă ars poetica a criticii literare, rămâne „Asupra criticii”. În noiembrie 1917 își făcea apariția pe scena istoriei regimul bolșevic, față de care Constantin Dobrogeanu-Gherea nu și-a manifestat adeziunea. Era deja un om în vârstă și devenise un socialist adept al formelor democratice de luptă. S-a stins din viață la 7 mai 1920, la București. Constantin Dobrogeanu-Gherea a lăsat în urmă o moștenire importantă cu privire la starea socială a țăranilor români. Dar e o moștenire istorică și care trebuie privită în climatul de atunci.
La 21 mai 1880 s-a născut în Bucureşti Tudor Arghezi, numele real Ion N. Theodorescu, eminent poet, dramaturg şi ziarist român, autorul volumelor de poezii „Bilete de papagal”, „Cuvinte potrivite” şi „Flori de mucegai”. Debutul său literar a avut loc în publicaţia „Liga ortodoxă”. În perioada 1900-1904, a fost călugăr la Cernica chiar dacă nu era credincios. Ulterior, a declarat că de fapt dorea să aibă un stil de viaţă comod. Nu a rezistat prea mult şi pleacă fără un scop precis în Europa. S-a reintors în ţară în 1912, când a şi început să fie activ în viaţa literară. În perioada 1918-1919 a fost închis, alaturi de alţi 11 jurnalişti români, la Văcăreşti pentru acte de trădare. Primul sau volum – „Cuvinte potrivite” – a apărut în 1927, iar un an mai târziu scoate pe piaţă revista „Bilete de papagal”, după care publică carte după carte. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 30 septembrie 1943, Tudor Arghezi este din nou închis, de această dată după publicarea unui pamflet în care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei în România. A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au încetat să-l ocolească pentru că scriitorul a fost interzis de regimul comunist. Conducătorul comunist de atunci al României, Gheorghe Ghorghiu Dej, l-a reabilitat , astfel încât spre finalul vieţii a fost ales şi membru al Academiei Române şi s-a bucurat de o viaţă lipsită de griji. A decedat în 1967, având parte de funeralii naţionale.
La 21 mai 1921 s-a născut Andrei Saharov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi luptător pentru drepturile omului în fosta URSS. Andrei Saharov a elaborat câteva idei fundamentale în domeniul reacțiilor nucleare de sinteză dirijate, a sugerat ideea creării câmpurilor magnetice supraintense cu folosirea energiei exploziilor. Tot lui Saharov îi aparține ideea (încă neverificată experimental) preîntâmpinării ravagiilor cutremurelor prin fărâmițarea rocilor tari din focarul cutremurului cu microexplozii nucleare. În anul 1953 i-a fost decernat gradul științific de doctor, iar după încercarea cu succes a bombei cu hidrogen a fost ales academician. În anul 1965 a publicat prima lucrare serioasă în domeniul cosmologiei, în care a explicat formarea stelelor, galaxiilor prin fluctuațiile cuantice ale câmpului gravitațional. În anul 1967 Saharov emite o idee foarte interesantă despre elasticitatea Universului, care a condus la gravitația indusă. În anul 1986 a studiat relația dintre numărul particulelor elementare în Univers și găurile negre de origine primordială. Saharov se distinge printre fizicienii ruși prin gândire prodigioasă, independentă și absolut originală. În anii sovietici unele dintre ideile sale științifice erau atribuite altor oameni de știință din considerente de conspirație sau răzbunare pentru dizidență politică.
În ziua de 21 mai a anului 1991 a murit împuşcat de un necunoscut în incinta Universităţii din Chicago, Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor şi scriitor român. S-a stins din viaţă la numai 41 de ani. Ioan Petru Culianu s-a născut la 5 ianuarie 1950, la Iași. A fost profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School. Crima nu a fost elucidată.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com