La 28 mai 1864 a murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof şi estetician, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. Simion Bărnuțiu (1808-1864) a participat la Adunarea Naţională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848. Este cel care a conceput celebrul manifest „Proclamația din 24-25 martie 1848″ , în care enunță principiile şi concepţiile sale despre națiunea română și soarta românilor din Transilvania.
În ziua de 28 mai a anului 1916, la Lviv a decedat scriitorul-enciclopedist ucrainean, Ivan Franko. Numit titan al gândirii şi muncii, Ivan Franko (1856-1916) a lăsat după sine un enorm patrimoniu artistic şi ştiinţific, inclus în ediţia academică de 50 de volume. În decursul a patruzeci de ani de activitate pe tărâmul literelor, Ivan Franko a editat unsprezece plachete de versuri, a scris circa o sută de povestiri, zece lucrări dramatice. În lucrările sale de folclor analizează şi balada românească despre meşterul Manole. A vizitat de câteva ori Cernăuţiul, o perioadă scurtă de timp a fost chiar student al Universităţii cernăuţene. Despre arestarea lui de către autorităţile austriece la Cernăuţi a scris Mihai Eminescu, pe când lucra la „Curierul din Iaşi”. În Ucraina a fost instituit Premiul Internaţional „Ivan Franko”. Unul dintre laureaţii acestui prestigios premiu a fost poetul român cernăuţean Mircea Lutic, care, de fapt, a şi tradus din creaţia poetică şi în proză a lui Ivan Franko.
La 28 mai 1917 au luat sfârşit la Chișinău, gubernia Basarabia, lucrările Congresului învățătorilor moldoveni din Basarabia, începute pe 25 mai. Au fost luate hotărâri importante referitoare la dezvoltarea învăţământului naţional în limba naţională şi răspândirea culturii în rândurile poporului. Raportul despre organizarea instruirii în şcolile naţionale de toate nivelele, prezentat la acest congres, în faţa a 350 de delegaţi, de către Ştefan Ciobanu, „profesor la gimnaziul din Bolgrad şi bun cunoscător al limbii, literaturii şi istoriei neamului” , a fost susţinut cu multă bucurie. Pe de altă parte, în cadrul forului respectiv, unii învăţători s-au pronunţat împotriva limbii române, încercând, în fel şi chip, să minimalizeze importanţa ei şi să spună că-i săracă şi fără perspectivă. Acelaşi Ştefan Ciobanu le-a răspuns în felul următor celor care, deznaţionalizaţi fiind, îşi băteau joc de propria limbă fără să se refere la cauzele degradării ei: „Este o greşeală să se creadă că noi nu vom putea începe învăţătura în moldoveneşte din pricina sărăciei limbii. Limba noastră nu este deloc săracă. Dimpotrivă, chiar din Basarabia au ieşit mulţi scriitori români mari, care au avut o limbă bogată, ca A. Donici, I. Sârbu, C. Stamati, B.P. Hasdeu şi alţii.”
In cadrul acestui Congres al învăţătorilor din Basarabia, scriitorul Alexei Mateevici (autorul poeziei „Limba noastră”, devenita astăzi imnul R. Moldova), polemizând (alături de Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan, Iustin Frăţiman, Ion Codreanu ş.a.), cu învăţătorii deznaţionalizaţi, a rostit celebrele fraze: „Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania” şi „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”.
La 28 mai 1963 a decedat Ion Agârbiceanu, scriitor român, membru al Academiei Române. Ion Agârbiceanu (1882-1963) a urmat studiile medii la Gimnaziul din Blaj, iar pe cele superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta. În septembrie 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista „Luceafărul” îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat „De la țară”.
În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul militarilor ardeleni (1917-1918). Pentru activitatea sa literară, a fost ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al „Astrei”, secretar general al secțiilor literare-științifice ale „Astrei” (1925-19409, cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”.
A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă.
A fost membru în Comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor. La 28 mai 1963 s-a stins din viață. A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com