La 30 iunie 1606 s-a stins din viață domnitorul Moldovei, Ieremia Movilă. Ieremia Movilă a fost domnitor al Moldovei în perioada august 1595 – mai 1600 și septembrie 1600-30 iunie 1606.
Ieremia a fost fiul lui Ioan Movilă și a Mariei Movilă, fiica lui Petru Rareș. A fost frate cu Simion Movilă, care l-a înlocuit pe tron, Toader Movilă (frate vitreg) și cu Gheorghe Movilă, mitropolitul. În anul 1587 s-a căsătorit cu Elizabeta Csomirtany, cu care a avut o familie numeroasă. Elizabeta era fiica marelui nobil maghiar ardelean, Toma Csomortany (Csomortáni Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna lângă Lvov. Soția lui Ieremia Movilă era de religie romano-catolică și a influențat esențial creșterea romano-catolicismului în Moldova la începutul secolului al XVII-lea.
Pe tronul Moldovei Ieremia Movilă a fost adus de cancelarul polonez Zamoyski în locul lui Ștefan Răzvan. A fost tot timpul protejatul polonezilor. Este recunoscut ca domn și de turci, cărora le plătea tributul. Detronat de Mihai Viteazul, care a luat și domnia Moldovei în mai 1600, s-a menținut în Cetatea Hotinului, de unde și-a recuperat tronul tot cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în Transilvania la Mirăslău. Polonezii au intrat și în Muntenia, l-au învins pe Mihai la Teleajen în 12 octombrie 1600, și l-au pus pe tronul Munteniei pe Simion, fratele lui Ieremia. În timpul domniei sale a fost ridicată Mănăstirea Sucevița, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi, din lemn. Ctitoria a devenit ulterior necropola familiei Movilă.
În plan confesional, Ieremia Vodă s-a afirmat ca protector şi mare ctitor al Bisericii Ortodoxe atât în spaţiul românesc, cât şi peste hotarele lui. Solii moldoveni trimişi de el la seimul polon erau instruiţi să ceară Poloniei catolice şi Lituaniei calvine „ocrotirea religiei ortodoxe…, păstrarea credinţei ortodoxe a rutenilor (ucrainenilor)”. Domnul l-a trimis la Lvov pe meşterul Pavel Rimleanul să înnoiască ctitoria domnilor moldoveni din acea urbe poloneză – Biserica Adormirii Maicii Domnului. S-au manifestat mai ales în acest sens nepoţii săi, Petru Movilă, devenit în 1632 mitropolit al Kievului, şi Miron Barnovschi-Movilă, domn al Moldovei între 1626-1629 şi 1633. Totodată, bisericile şi mănăstirile, frăţia ortodoxă din Polonia şi catolicii din ţară, au beneficiat cu toţii de danii şi donaţii băneşti. A fost întemeiată Episcopia de Huşi, iar episcopul Bernardo Quirini îl lăuda pe vodă în faţa Papei pentru grija ce o manifesta acesta faţă de biserica catolică.
Domnitorul Ieremia Movilă este văzut în istoria românilor ca fiind un personaj negativ. Şi aceasta, datorită intersectării cu personalitatea de luptător şi strălucit comandant militar a lui Mihai Viteazul. Sigur, Ieremia Movilă are greşelile lui, cea mai gravă fiind încrederea în „aştiriful” turcesc (domnie ereditară), greşeală care era cât pe ce să ducă la distrugerea familiei Movileştilor. Acest fapt este consemnat de cronicarul Miron Costin cu obiectivitate, deşi era şi el apropiat Movileştilor. Cu toate acestea, după cum afirmă unii istorici, Ieremia Movilă a fost un domnitor bun („om întregu la toate, nerăpitor, nemândru, nevărsătoriu de sânge, blându, dumnăzăscu”). Familia Movileştilor era o familie veche de mari boieri (la fel ca şi familia lui Mihai Viteazul). Miron Costin consemnează în letopiseţ: „În zilele lui mari bivşuguri şi plină ţara de toate”. Era un creştin ortodox convins. Domnitorul a preluat o ţară distrusă de abuzurile lui Aron vodă şi ale ungurilor. Ţara era sărăcită. Ieremia Movilă reuşeşte să apere Moldova de tătari, poate salvând-o şi de la transformarea în paşalâc. Tot el pune capăt abuzurilor lui Sigismund Bathory, care făcea cam ce voia în Moldova. În bătălia de la Şcheia, domnitorul a luptat cu mult curaj, având o armată net inferioară ungurilor. Ieremia Movilă avea o sarcină dificilă: el prelua o Moldovă aflată în pragul distrugerii şi a revoltei generalizate. În plus, din primele zile de domnie, el este obligat să ducă două bătălii una după alta, cu tătarii şi cu ungurii. Moldova nu-şi mai permitea să participe la coaliţia antiotomană, voievodul vrând să refacă economia ţării, cea ce a şi reuşit. Ieremia Movilă a reuşit un adevărat miracol economic în Moldova. Ca să ai belşug, în aşa scurt timp, după ce ţara a fost jefuită şi târâtă în războaie cu turcii şi tătarii, este totuşi o realizare notabilă.
La 30 iunie 1905 Albert Einstein publică în revista științifică „Annalen der Phyzik” lucrarea „Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare”, prin care a fost avansată Teoria relativității restrânse. Teoria relativității reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă şi relativitatea generală. Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul şi distanţele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna aceloraşi legi fizice.
La 30 iunie 1936 este publicat romanul „Pe aripile vântului” al scriitoarei americane Margaret Mitchell. Romanul „Pe aripile vântului” a fost distins cu Premiul Pulitzer în anul 1937, iar în anul 1939 este ecranizat, cu actorii Vivien Leigh si Clark Gable în rolurile principale. Filmul „Pe aripile vântului ” este unul din filmele de mare succes al tuturor timpurilor. În 1940 acest film a primit 8 premii Oscar.
La 30 iunie este prăznuit Sfantul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ. El s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârăului Râmeţ din Munţii Apuseni şi apoi ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din judeţul Alba. Pe peretele bisericii de la Râmeţ, perete care desparte naosul de pronaos, se află următoarea inscripţie: „Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscripţie este prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii Române.
Potrivit tradiţiei, Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga, postea şi săvârşea sfintele slujbe. Nu manca decât sâmbăta şi duminica, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine. Mulţi din cei stăpâniţi de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale. La trecerea sa la cele veşnice, trupul său a fost îngropat lângă vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ. Cu timpul a devenit necunoscut locul în care a fost înmormântat. Moaştele sale au fost scoase la iveala în anul 1925, când, în urma unei ploi torenţiale, a fost văzut un cap de om care a înconjurat de trei ori vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ şi s-a oprit lângă sfântul altar. Alte doua capete au fost scoase la suprafaţă de ape. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnavă de epilepsie s-a vindecat după ce s-a atins de el.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Române a hotărât canonizarea oficiala a Sfântului Ghelasie şi trecerea numelui său în calendarul ortodox. Pomenirea Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ se va face la 30 iunie.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com