La 30 mai 1778 a decedat Voltaire, filosof și scriitor iluminist francez. Voltaire (1694-1778), pe numele său adevărat François-Marie Arouet, a fost a fost un scriitor prolific și a produs în aproape fiecare gen opere literare de formă (piese de teatru, poezie, romane, eseuri, lucrări istorice și științifice, peste 21.000 de scrisori și peste două mii de cărți și pamflete). Multe din lucrările sale de proză și idile i-au fost scrise ca polemici. Voltaire a respins filosofia pesimistă și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune. El este amintit și onorat în Franța ca polemist curajos care a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare și libertatea religioasă) și care au denunțat nedreptățile. De fapt, la fel ca multe alte personaje-cheie în timpul Iluminismului european, Voltaire se considera un deist, iar el a contribuit la răspândirea deismul lui din Anglia în Franța, în timpul vieții sale. El nu credea că credința absolută, bazată pe orice text religios particular sau singular sau tradiție a revelației, era nevoie să creadă în Dumnezeu. El a scris: „Este perfect evident pentru mintea mea că există o ființă necesară, etern, suprem și inteligent. Aceasta nu este o chestiune de credință, ci a rațiunii”.
La 30 mai 1901 s-a născut Maria Holban, istoric şi traducător cu studii valoroase legate, mai cu seamă, de feudalismul timpuriu românesc – secolele XIII-XIV. Maria Holban ( 1901-1991) a fost din 1990 membru corespondent al Academiei Române. Alături de un colectiv din cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, Maria Holban a avut un aport esențial în editarea seriei „Călători străini despre țările române”, o colecție de mărturii traduse și adnotate, însoțite de studii introductive, adresată cercetătorilor istorici. Pregătită încă din 1954, seria a fost tipărită începând cu 1968 pe parcursul a peste trei decenii, studiul introductiv al primului volum conținând considerațiile metodologice ale Mariei Holban.
În ziua de 30 mai a anului 1960 a încetat din viaţă, la vârsta de 68 de ani, poetul şi scriitorul rus sovietic Boris Pasternak, laureat al Premiul Nobel pentru Literatura în anul 1958. Boris Pasternak (1890-1960) este cunoscut îndeosebi pentru celebrul roman „Doctorul Jivago”, interzis în fosta URSS până în 1987, devenit imediat după apariţie, un bestseller, iar filmul a câştigat cinci Oscaruri. Romanul a fost publicat atât în engleză, cât şi în rusă, în Europa şi în SUA. Boris Pasternak a fost nominalizat de şapte ori pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură, care îi va fi decernat în 1958 şi pe care, în urma unor presiuni şi ameninţări repetate, scriitorul va fi nevoit să-l refuze. Drept rezultat al unei decizii fără precedent a Academiei Suedeze, ceremonia de decernare a premiului a avut loc post-mortem, în 1989.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com