La 31 august 1848 au fost publicate „Dorințele Partidei Naționale în Moldova”, unul dintre documentele programatice de bază ale Revoluției din 1848, scris de Mihail Kogălniceanu la Cernăuți. După evenimentele din martie 1848 din Moldova, numeroşi fruntaşi politici moldoveni s-au retras mai întâi în Transilvania, ca mai apoi Bucovina să devină centrul activităţii acestor exilaţi.
În iunie şi iulie 1848, cei mai de seamă fruntaşi politici ai Moldovei, ostili regimului lui Mihail Sturdza, se aflau în Bucovina, punând astfel capăt unor peregrinări în provinciile româneşti din Austria şi în Ţara Românească. Potrivit istoricului Apostol Stan, în vara lui 1848 se aflau în Bucovina, îndeosebi la Cernăuţi, circa 50 de pribegi, consideraţi „fruntea” tineretului din întreaga Moldovă, între aceştia numărându-se Iancu şi Vasile Alecsandri, Grigore Balş, I. A. Cantacuzino, Costache şi Petrache Cazimir, Alexandru Cuza, N. Dimitrescu, M.C. Epureanu, Vasile Ghica, Mihail Kogălniceanu, Vasile Mălinescu, Costache Negri, Alecu Rosetti, Lascăr Rosetti, Alecu Russo ş.a.
Mihail Kogălniceanu sosi în Bucovina printre ultimii. Istoricii recunosc că, odată cu sosirea lui Kogălniceanu, întreaga emigraţie moldovenească simţi că primise o întărire puternică, că venise bărbatul ce putea cel mai bine da glas aspiraţiilor şi dorinţelor partidei naţionale. După întrevederi avute cu Vasile Alecsandri, Costache Negri şi Vasile Mălinescu, Mihail Kogălniceanu a convocat câteva adunări ale emigranţilor. Kogălniceanu a fost însărcinat să redacteze neîntârziat un document programatic.
Exilaţii aflaţi în Bucovina s-au constituit într-un Comitet revoluţionar sau Societatea română din Cernăuţi, condus de un triumvirat: C. Negri — preşedinte, Petrache Cazimir — secretar şi V. Alecsandri — membru. La reuniunile şi dezbaterile politice participau şi localnici, îndeosebi membrii familiei Hurmuzachi. De altfel, familia Hurmuzachi a găzduit în această perioadă, la moşia sa de la Cernauca, o parte dintre moldovenii aflaţi în exil în Bucovina. Mihail Kogălniceanu aprecia „buna şi cordiala ospitalitate”, acordată în „scumpa şi neuitata Bucovină”.
În vara anului 1848 activitatea exilaţilor a evoluat sub semnul unei puternice influenţe exercitate de desfăşurarea evenimentelor din Ţara Românească. Concretizarea cea mai deplină a impactului revoluţiei muntene asupra pribegilor din Bucovina au reprezentat-o „Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”, cel mai de seamă şi mai complet program al conaţionalilor din această provincie.
Astfel, Mihail Kogălniceanu publică în luna august 1848, la Cernăuţi, broşura „Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”, alcătuită din împuternicirea Comitetului revoluţionar moldovean. Programul prevedea autonomia deplină a ţării, egalitatea în drepturi (civile şi politice), libertatea culturilor, Adunare reprezentativă, domn ales din toate stările societăţii, responsabilitatea miniştrilor şi funcţionarilor publici, libertatea cuvântului şi a tiparului, libertatea individuală şi inviolabilitatea domiciliului, instrucţie egală şi gratuită, secularizarea averilor mânăstireşti, desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor boiereşti, abolirea sarcinilor nobiliare şi împroprietărirea ţăranilor, cu despăgubire, desfiinţarea robiei, unirea Moldovei cu Ţara Românească.
Mihail Kogălniceanu a dezvoltat pe larg acest program în „Proiect de Constituţie pentru Moldova”, redactat pe baza programelor revoluţionare din Ţările Române şi a constituţiilor din Occident.
La 31 august 1867 s-a stins din viaţă Charles-Pierre Baudelaire, poet francez care a produs, de asemenea, lucrări notabile ca eseist, critic de artă. Poeziile sale prezintă măiestrie în folosirea rimei și a ritmului, și conțin un exotism moștenit de la romantici, dar se bazează pe observații ale vieții reale. Cea mai cunoscută lucrare a lui Baudelaire, opera sa de căpătâi, o carte de poezie lirică intitulată „Florile răului”, exprimă natura schimbătoare a frumuseții în Parisul care se industrializa rapid la mijlocul secolului al XIX-lea. Stilul său extrem de original de poezie în proză a influențat o întreagă generație de poeți, printre care Paul Verlaine, Artur Rimbaud şi Stephane Mallarme. I se atribuie faptul că a inventat termenul de modernitate (modernité) pentru a desemna experiența trecătoare și efemeră a vieții într-o metropolă urbană și responsabilitatea expresiei artistice de a surprinde acea experiență.
La 31 august 1914 s-a născut Octavian Vuia, filosof, eseist, memorialist. Octavian Vuia (1914-1989) a fost director adjunct al departamentului românesc al postului de radio „Europa Liberă” în perioada 1976-1980 şi a fondat, împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran şi Horia Stamate Centrul român de studii de la Paris (1949).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com