La 8 februarie 1828 s-a născut scriitorul francez Jules Verne. Jules Verne (1828-1905) este considerat un precursor al literaturii științifico-fantastice. Scrierile sale timpurii nu s-au bucurat de prea mare succes. Totuşi, atunci când a început să scrie romane, în 1863, a cunoscut un mare succes. Printre lucrările sale celebre se numără „Cinci săptămâni în balon”, „Călătorie spre centrul Pământului”, „Ocolul Pământului în 80 de zile” şi „Douăzeci de mii de leghe sub mări”. Jules Verne a fost un vizionar şi este considerat părintele genului science fiction.
În ziua de 8 februarie a anului 1834 s-a născut chimistul rus Dmitri Mendeleev (1834-1907), creatorul „legii periodicităţii” şi al tabelului periodic al elementelor. Tabelul lui Mendeleev
era o reprezentare mai completă a relației complexe dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite că existau pe vremea sa, precum și a proprietăților lor generale. Majoritatea previziunilor sale au fost confirmate de descoperirile ulterioare din chimie.
La 8 februarie 1859 a avut loc primirea entuziastă la Bucureşti a domnitorului Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, Alexandru Ioan Cuza, după dubla sa alegere ca domn, unde rosteşte Proclamaţia către ţară. Domnul Unirii a intrat în Bucureşti pe la Băneasa, fiind aşteptat cu pâine şi sare de oficialităţile locale şi de 100.000 de oameni, aproape întreaga populaţie a capitalei, cu aclamaţii şi urale. Încă din ajun, pe 7 februarie, Mihail Kogălniceanu, viitorul său prim ministru, care se afla în Bucureşti în așteptarea domnului, îi scria acestuia: „Situaţia este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi oraşul e în sărbătoare. Toată lumea a ieşit în stradă. Veţi primi o ovaţie cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”. Atmosfera prilejuită de sosirea domnitorului Cuza la București este descrisă într-o scrisoare trimisă de D. A. Sturdza lui V. Alecsandri: „Rezultatul întregii acestei călătorii este că toți românii din cele două Principate se vor lăsa mai curând tăiați în bucăți decât să revie la vechea stare de lucruri (…). La București, de pildă, el e omul cel mai popular. N-am văzut nici o dată salutându-se un suveran cu mai multă dragoste și serbări publice ca în această primă capitală a României”. După depunerea jurământului, Mitropolitul Nifon, în calitatea sa de Preşedinte al Adunării deputaţilor, ţine un discurs în care spune: „…Măria Ta, ca cel chemat de poporul român şi trimis de Providenţă, întinde-i dreapta Ta, ridică-l din căderea sa şi îl condu pe câmpurile cele pline de flori neveștejite; căci numai acolo poate el să-şi redobândească cununa gloriei şi a virtuţii cu care se încununară odată nemuritorii noştri strămoşi; iar Măria Ta să trăieşti ani mulţi ca să laşi mai multe pagini de fapte în istoria dulcei noastre Patrii!”.
La 8 februarie, stil nou, creştinii ortodocşi în prăznuiesc pe Sfântul Proroc Zaharia. El este unul dintre profeţii care aparţin perioadei din istoria lui Israel numita „perioada postexilică“ – adică după exilul babilonic. Evreii, întorşi în Ierusalim, după 70 de ani petrecuţi în Babilon, îţi găsesc casele şi Templul dărâmat, iar pământul lipsit de puterea de rodire. În acest context, profetul Zaharia încurajează poporul ca Templul Domnului să fie ridicat cât mai repede. Are opt viziuni ce ţin de reconstruirea Templului din Ierusalim, de faptul că Dumnezeu vrea să întărească poporul pentru anii care vor urma. În una din viziuni, Ierusalimul este înconjurat de un zid asemănător cu o funie de măsurat, ce nu simbolizează altceva decât protecţia pe care Dumnezeu o va oferi. Vestește Intrarea Domnului în Ierusalim (Zah. 9, 9), vinderea Mântuitorului pe 30 de arginți (Zah. 11, 12-13), străpungerea coastei Mântuitorului (Zah. 12, 10), etc. Sfântul Proroc Zaharia a adormit în pace la adânci bătrâneți.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com