Va rezista oare presa în cadrul concurenţei cu internetul, şi anume, cu portalurile de ştiri, blogurile şi reţelele de socializare? La această întrebare au încercat să dea anumite răspunsuri pe cât se poate de argumentate şi obiective participanţii la Colocviul de literatură „Scriptor”, care a avut loc recent la Iaşi.
La Iaşi s-au adunat poeţi români importanţi din România, Ucraina şi Republica Moldova, oameni de cultură, profesori universitari, directori de edituri şi biblioteci, jurnalişti. Toţi laolaltă s-au arătat a fi îngrijoraţi de faptul că tirajele revistelor şi ziarelor descresc, ceea ce înseamnă că presa devine un proiect economic din ce în ce mai marginalizat comercial.
Unii dintre participanţii la discuţii au declarat că este posibilă „o moarte” a presei scrise, iar alţii, cum ar fi, de exemplu, domnul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a spus că presa scrisă oricum va exista. Or, generaţia Gutenberg încă nu a fost biruită de generaţia Zuckerberg.
În linii generale Colocviul de literatură de la Iaşi a fost un prilej special de dezbateri dintre oameni de ştiinţă şi literaţi din România, Ucraina şi Republica Moldova. În timp ce jurnaliştii din România constatau faptul că presa printată se mută cu traiul în Internet, cei din Ucraina (de etnie română) vorbeau despre necesitatea păstrării cuvântului românesc în orice formă în regiunile Cernăuţi, Transcarpatia şi Odesa. În Internet sau pe hârtie, presa românească din Ucraina trebuie să supravieţuiască şi să se dezvolte.
De fapt, Colocviul de literatură de la Iaşi şi-a propus să promoveze valorile culturale româneşti, dar şi să dea unele răspunsuri la provocările care apar în calea dezvoltării presei culturale româneşti de pretutindeni.
Un alt subiect de actualitate pentru presa modernă, care a fost pus în discuţie în sala Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi, este prelecţiunea „Manipularea politică a sacrului. Cazul Charlie Hebdo”. În afară de concurenţa dintre online şi print, care în anumite cazuri este una simbolică (multe ziare apar şi online şi pe hârtie), poate să apară şi problema unor limite şi clivaje de abordări, iar cazul Charlie Hebdo este reprezentativ în această situaţie.
Marin GHERMAN
(Cernăuţi-Iaşi-Cernăuţi)