Convorbirea dintre Vladimir Putin și Donald Trump nu a adus o schimbare reală pe linia negocierilor de pace. Deși ambele tabere au confirmat o serie de decizii comune, tonul și prioritățile fiecărei declarații indică o direcție clară: luptele vor continua, iar Rusia vrea să-și păstreze inițiativa militară.
Kremlinul a fost primul care a publicat detalii despre convorbire, o inversare rară a ordinii obișnuite în astfel de situații. Această mișcare sugerează că Moscova a dorit să seteze agenda discuției și să prezinte public o poziție de forță, înainte ca Washingtonul să aibă timp să formuleze o replică. Un apel telefonic, dacă nimic altceva, istoric de lung, de altfel.
Ce s-a decis clar?
Oprirea atacurilor asupra infrastructurii energetice – ambele părți au confirmat că nu vor mai lovi obiective energetice. Putin nu a impus această condiție Ucrainei în mod explicit, dar este clar că Rusia așteaptă un răspuns similar. Dacă Ucraina continuă să atace infrastructura rusească, Moscova va avea pretextul necesar pentru a relua bombardamentele asupra rețelei electrice ucrainene.
Schimb de prizonieri (175 la 175) și evacuarea soldaților răniți – acest punct a fost menționat în ambele declarații, iar Rusia l-a prezentat ca pe un gest „umanitar”. În realitate, este o măsură convenabilă pentru Kremlin, care folosește astfel de mișcări pentru a-și spori capitalul diplomatic fără a face concesii reale pe teren.
Negocieri privind securitatea în Marea Neagră – deși detaliile sunt vagi, ambele tabere au fost de acord că vor avea loc discuții tehnice asupra transportului maritim și a regulilor de navigație. Moscova vrea control asupra rutelor comerciale, iar SUA caută o soluție care să împiedice o escaladare directă în regiune.
Formarea unor grupuri de experți – declarațiile menționează înființarea unor grupuri tehnice ruso-americane pentru coordonarea pașilor următori. Această formulă este avantajoasă pentru Moscova, care folosește deseori astfel de mecanisme pentru a bloca inițiativele occidentale și pentru a câștiga timp pe front.
Putin dictează condițiile – sprijinul pentru Ucraina, linia roșie a Rusiei
Cel mai important punct din această conversație este cererea explicită a lui Putin ca SUA să oprească sprijinul militar pentru Ucraina ca precondiție pentru orice armistițiu real. Aceasta nu este o ofertă de pace, ci un ultimatum mascat. Mesajul Kremlinului este clar: fără ajutor american, Ucraina nu poate continua războiul, iar fără acest preț, Rusia nu va opri luptele.
Această solicitare sugerează că fără o cedare occidentală, conflictul nu doar că va continua, dar este posibil să se intensifice. Rusia avansează pe teren, iar obiectivul său imediat este să mențină ritmul operațiunilor, să distrugă cât mai multă infrastructură militară ucraineană și să forțeze Kievul să lupte dintr-o poziție de inferioritate strategică.
Putin știe că fereastra de oportunitate se poate închide dacă SUA revine la ritmul normal de livrări de ajutor militar stopat anterior. De aceea, presiunea Kremlinului nu este doar pe front, ci și pe plan diplomatic. Dacă Washingtonul nu cedează, Moscova va folosi acest refuz ca justificare pentru a lansa noi atacuri și a continua ofensiva.
Energia și miza geopolitică mai largă
În spatele acestei mișcări există și un calcul economic. Moscova a acceptat oprirea atacurilor asupra infrastructurii energetice nu doar pentru a menține presiunea asupra Ucrainei, ci și pentru a-și proteja propriile interese în exporturile de petrol și gaze. Rusia are nevoie ca livrările sale de energie către piețele asiatice să continue fără perturbări. Un acord temporar în acest sens îi oferă un avantaj strategic și îi permite să-și securizeze fluxurile comerciale.
Mai mult, Putin folosește această negociere pentru a-și vinde influența globală. În convorbirea cu Trump, Rusia a introdus subiecte precum Orientul Mijlociu și proliferarea armelor strategice, semnalând că vrea să fie privită ca un actor indispensabil în dosarele internaționale. Mesajul Kremlinului este clar: dacă SUA vrea stabilitate în alte regiuni, trebuie să fie dispusă să negocieze concesii și în Ucraina.
Ce urmează?
Această convorbire nu a fost un pas spre pace, ci o recalibrare strategică. Rusia încearcă să profite de fereastra în care poate avansa pe teren, iar SUA testează limitele unei posibile negocieri. Dacă Washingtonul menține ajutorul militar pentru Ucraina, Putin va trata acest lucru ca pe un motiv pentru a intensifica atacurile, nu pentru a le opri.
În practică, frontul va rămâne activ, iar ritmul luptelor ar putea chiar să crească. Fără o cedare majoră din partea Occidentului, Moscova nu va încetini, iar orice pauză în bombardamente va fi doar un respiro tactic, nu un semnal de detensionare reală.
Putin joacă pe toate planurile – militar, economic și diplomatic. Trump, pe de altă parte, testează terenul, dar fără a oferi angajamente ferme. În acest joc de forțe, cine va ceda primul va dicta cursul următoarelor luni ale războiului.
Andrei CURĂRARU,
expert Watchdog
„Libertatea Cuvântului” – www.lzberti.com