Ziua de 2 iulie este scrisă cu roşu nu numai în istoria românilor, ci şi în cea a spiritualităţii lor. Astăzi se împlinesc 519 ani de la trecerea în eternitate a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe slăvitul voievod al neamului românesc în zilele noastre, însă se afirmă că Ştefan cel Mare era considerat ca sfânt încă în timpul vieţii sale zbuciumate. Ca un adevărat „atlet al lui Hristos”, el a apărat credinţa creştină, totodată apărându-şi ţara şi poporul. Iar după fiecare bătălie victorioasă a ridicat câte o biserică. Despre acest lucru a vorbit recent la Cernăuţi scriitorul din Suceava, Andrei Breabăn, autorul mai multor romane despre „epoca de aur” a Moldovei, epoca domniei lui Ştefan cel Mare.
Romancierul sucevean a lăsat pentru biblioteca de la Palatul Naţional al Românilor din Cernăuţi mai multe lucrări de ale sale. Ele îşi aşteaptă cititorii, iar aceşti, credem, că nu vor întârzia să vină. Cu atât mai mult că autorul, Andrei Breabăn, le-a sporit şi mai mult interesul faţă de personalitatea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Apreciind valoarea scrierilor lui Andrei Breabăn, criticul literar Ioan Holvban remarcă: „Andrei Breabăn explorează teme foarte diverse şi pasionante, multe necunoscute sau aflate sub semnul de întrebare al ipotezelor de tot felul: legătura „misterioasă» a lui Ștefan cu Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, unde va fi vrut să se călugărească, „stagiul” în Italia, la îndemnul lui Iancu de Hunedoara, pentru a învăţa, meşteşugul armelor şi strategiile de luptă. Capitolul legendelor din vremea lui Ştefan este, cu adevărat, unul prodigios. Andrei Breabăn abordează figura lui Ştefan în chip de erou popular, adăugând celor trei-patru legende vehiculate în manuale și „cărţi pentru copii”, mulţime de legende culese din folclor și din antologiile de gen (Judecata lui Ștefan când era copil, Căpriana, Legenda Movileştilor, Povestea frumoasei ţarine Elena, fiica lui Ştefan, prinţesă de Moldova și ţarină a Rusiei etc. ). Andrei Breabăn este, cred, cel mai în măsură să facă o antologie atotcuprinzătoare a acestor texte care creează ceea ce se poate numi portretul domnitorului de legendă din memoria colectivă, un simbol al națiunii”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com