E cam greu să găseşti într-un sat o casă veche de două sute de ani. Satul, spre deosebire de oraş, îşi schimbă mai des înfăţişarea. Când în anul 1810 familia de gospodari Cuciurean din Ciudei îşi ridică o casă nouă, nici nu bănuia că aceasta va „supravieţui” patru administraţii de stat. Din moşi-strămoşi se ştie că unul din stăpânii casei, Alexandru Cuciurean, era om înstărit la Ciudei. Despre el au rămas doar amintiri frumoase şi aura pozitivă în vechea casă. Toate acestea au avut o influenţă binefăcătoare asupra afacerii desfăşurate în „locul sfinţit de un om bun”.
Casa, care a aparţinut cândva lui Alexandru Cuciurean, a fost cumpărată de soţii Daniela şi Dumitru Motrescu. Ei au reparat-o, au modificat-o şi au transformat-o într-un restaurant cu atmosfera din „casa mare” a românului bucovinean. Au împodobit-o cu broderii şi obiecte de uz casnic din timpurile demult apuse. E plăcut să stai la masă cu meditaţia şi tradiţia strămoşească, servind bucate gustoase ale bucătăriei naţionale. Se simte hărnicia, iscusinţa şi măiestria culinară a ţărăncuţei, ocrotitoarea familiei şi a bunăstării. Nu întâmplător restaurantul a şi fost numit „Ţărăncuţa”.
— Oamenii vin la noi să-şi marcheze sărbătorile de familie, găzduim nunţi, alte petreceri, spune doamna Daniela Motrescu. Alături avem o spălătorie pentru maşini, frizerie, iar peste drum — un magazin. Am pus afacerea pe roate, având în vedere că în curând va fi deschis Punctul de trecere a frontierei de la Crasna şi vor poposi pe la noi mulţi turişti.
Chipul ţărăncuţei româneşti se potriveşte de minune cu sârguinţa, ingeniozitatea, simţul de gospodină şi de gazdă primitoare — trăsături care o caracterizează pe doamna Daniela Motrescu. Putem spune că este o afacere a întregii familii. Părinţii asigură restaurantul cu came, socrii — cu produse lactate, restul produselor simt cumpărate la piaţă, de la gospodari demni de încredere.
„Ţărăncuţa” de la Ciudei este ocrotitoarea bunelor tradiţii ale unui popor generos şi primitor.
Vasile Carlașciuc
