La 31 mai (în unele surse figurează data de 13 mai) 1814, la Chișinău, gubernia Basarabia de atunci, are loc deschiderea festivă a Tipografiei Eparhiale, un eveniment cultural deosebit în istoria acestui ținut, proaspăt anexat la Imperiul Rus.
Tipografia Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului a fost înființată la Chișinău la inițiativa Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. De sub teascurile acestei tipografii a ieşit o serie întreagă de cărţi didactice şi religioase (unele traduse din rusă) sub îngrijirea mitropolitului. Între anii 1815 şi 1820 au văzut lumina tiparului nu mai puţin de 19.320 de diverse cărţi bisericeşti în limba română. După anexarea cu forţa de către Rusia, în mai 1812, a Moldovei dintre Prut şi Nistru, aici a fost organizată Eparhia Chişinăului şi Hotinului. Mitropolit a fost numit eminentul cărturar şi promotor al culturii, Gavriil Bănulescu-Bodoni. Până la 1812 bisericile basarabene se foloseau de cărţile tipărite la Iaşi, Mănăstirea Neamţului sau în alte centre tipografice din Ţările Române. În anul 1813, la Chişinău, a fost deschis Seminarul Teologic. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost cel care a dat Bisericii basarabene o direcţie naţională românească. Iniţiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni de a organiza o tipografie în eparhia sa datează din 1813. El a cerut Sinodului încuviinţarea de a aduce şi a pune în funcţiune o tipografie moldovenească, pentru ca bisericile şi schiturile să nu rămână lipsite de cărţi. Primele lucrări bisericești tipărite în noua tipografie, în august 1815, au fost „Liturghier” şi „Molebnic”, însoțite de cuvântul păstoresc al lui Gavriil Bănulescu-Bodoni. Lista tipăriturilor de cărţi religioase ale mitropolitului scoate în evidenţă continuitatea acţiunilor sale de a revizui cele mai importante cărţi. Astfel, în anii următori aici au apărut mai multe cărţi pentru serviciul divin. În 1818 este editată „Scurtă rusască gramatică”, cu tălmăcire în limba română pentru ucenicii Seminarului Chişinăului şi ai altor şcoli din Basarabia cu o anexă a cuvintelor şi a dialogurilor, întrebuinţate frecvent în limbile rusă şi română. În 1819, la Tipografia Exarhicească apare cartea „Minei de obşte”, tradusă de Gavriil Bănulescu-Bodoni, ce urma să completeze lipsa în cele mai necesare cărţi bisericeşti. În 1820 au fost editate „Molitvenicul”, „Apostolul” şi „Evanghelia”. În deceniile următoare s-a editat o bogată literatură didactică. În condiţiile când limba băştinaşilor a fost scoasă din şcoală, din activitatea administrativă, prima tipografie din Chişinău era singurul centru de păstrare a scrisului în limba română. În 1867 în aceeaşi tipografie a început să apară în limba rusă revista „Buletinul Eparhiei Chişinăului”, prima publicaţie periodică din provincie, cu un supliment românesc din anul 1871. În 1883 tipografia a fost închisă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com