Vioara sufletului meu

14 01 B 7
O vioară solitară
Plânge-ntr-o tavernă înstrăinată.
Oamenii vitregi de soartă
Bolborosesc cuvinte bizare
În trei limbi de odată.
Nimeni nu mă ia în seamă,
Uneori mă fac și eu auzit,
Dar nu de cei din preajmă
Și nici de bolzele
Cătrănite de uitare,
Ci de vioara ce plânge în surdină.
Nu știu ce se-ntâmplă,
Dar mă trezesc și eu cu o vioară în brațe.
Vioara cea e cu dar cerescu
Cu care-mi duc existența,
Vioara ceea e Eminescu.
14 01 B 8
Nicolae MINTENCU,
veteran al învățământului public din s. Voloca, poet și rapsod popular, laureat al mai multor Festivaluri internaționale de folclor.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий