La 11 mai 1643 Sinodul de la Iași a adoptat „Mărturisirea Ortodoxă” a lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Este o lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii și scrierile Sfinților Părinți. Scopul ei a fost să expună învățătura ortodoxă de credință și, în același timp, morala creștină. Mărturisirea a fost scrisă în limba latină și se numea „Expunerea credinței ortodoxe pentru Rusia Mică”, cum i se spunea atunci Ucrainei. Mitropolitul Movilă nu gândea nicicum că aceasta va fi generalizată în tot spațiul ortodox. El o concepuse pentru Biserica Ucraineană. Prima ei redactare, în limba latină, a fost formulată sub formă de întrebări și răspunsuri, structurată în trei părți: Despre credință – parte care explică Crezul; Despre nădejde – în care este explicată rugăciunea Tatăl nostru; și Despre iubire – parte care explică Decalogul. Pentru recunoașterea acestei scrieri s-a întrunit Sinodul de la Kiev din anul 1640. Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronunțat în totalitate asupra ei. Din această cauză a fost convocat un Sinod panortodox la Iași, care a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă la data de 11 mai 1643, ea devenind în mod oficial „Mărturisirea de credință a Bisericii de Răsărit”. Hotărârea sinodului, publicată la Iași, este cea dintâi tiparitură din Moldova (în limba greacă).
La 11 mai 1901 s-a născut la Cernăuţi Rose Ausländer, poetă de limba germană şi engleză, evreică originară din Bucovina. A trăit în SUA, România, Ungaria, Austria şi Germania. Provenea dintr-o familie de evrei ortodocşi: tatăl său a fost Sigmund Scherzer iar mama Etie Rifke Binder. În 1921, după moartea tatălui, la sfatul mamei ei, a emigrat în Statele Unite și acolo s-a căsătorit cu Ignaz Ausländer la data de 19 octombrie 1923. După trei ani, Rose și Ignaz Ausländer au divorțat. În această perioadă a început să scrie poezii în limba germană. După ce mama ei s-a îmbolnăvit grav, Rose a revenit la Cernăuți în 1927 și 1931 ca să aibă grijă de ea și a continuat să scrie. În perioada 1931 — 1936 a conviețuit cu Helios Hecht iar după despărțirea din 1936 Rose s-a mutat la București. În această perioadă i s-a retras cetățenia americană deoarece trecuseră mai mult de trei ani după plecarea din Statele Unite. În 1939 Rose Ausländer a publicat primul volum de versuri la editura „Literaria” din Cernăuți. După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial de partea Puterilor Axei în 1941, Rose a fost obligată să părăsească Bucureștiul și să revină la Cernăuți, unde a trăit în ghetto, a evitat deportarea în Transnistria și s-a ascuns împreună cu poetul Paul Celan în pivnița unei fabrici. Acolo cei doi au avut multe discuții în jurul literaturii și a poeziilor pe care le scriau. Se crede că Celan a influențat stilul lui Rose Ausländer într-o direcție mai modernistă. După izgonirea trupelor hitleriste și intrarea armatei sovietice în Cernăuți, Rose Ausländer a plecat iarăși în Statele Unite, unde i s-a redat cetățenia. Experiența războiului a determinat-o să se simtă incapabilă din punct de vedere psihologic de a mai scrie în germană și a început să scrie în limba engleză. Numai după 1956, când s-a reîntâlnit cu Celan și cu încurajarea acestuia s-a întors la limba germană. În 1975 opera ei a început să fie cunoscută și apreciată datorită efortului depus de editorul german Helmut Braun. A murit la Düsseldorf la 3 ianuarie 1988. Rosa Ausländer s-a simțit legată și de istoria și cultura poporului evreu.
La 11 mai 1913, la Cernăuți s-a născut Beate Fredanov, actriță de teatru și film, profesoară de actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică din Viena. După terminarea cursurilor universitare, s-a întors în România și a fost angajată la Compania Bulandra–Maximilian–Storin, debutând, în 1934, în spectacolul „Lume de hotel” de Vicky Baum. În 1947 a devenit actriță și co-directoare la Teatrul Municipal. În 1940, fiind evreică, a fost dată afară din teatrele românești. Împreună cu Alexandru Finți și Maria Sandu a înființat, la Teatrul Barașeum, trupa de limbă română, iar din 1945 a revenit la Teatrul Comedia, apoi la Teatrul Maria Filloti. Din 1948, a fost profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967). În anii ’80 s-a pensionat și s-a stabilit în Germania, unde a continuat activitatea didactică. A avut puține apariții în film: Trecătoarele iubiri, Bietul Ioanide. A decedat la 13 martie 1997, la Düsseldorf.
La 11 mai 1934 a murit la Paris, lingvistul şi folcloristul Lazăr Şăineanu (pseudonimul lui Lazar Schein), stabilit în Franţa în anul 1901. Lazăr Șăineanu (1859-1934) a fost un lingvist și folclorist român, de origine evreiască (numele de familie la naștere – Eliezer Schein). Este autorul unor valoroase lucrări despre limba şi folclorul român. A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu. Lazăr Șăineanu și Moses Gaster au continuat cercetarea lui Haşdeu în domeniul folclorului comparat. În scrierea sa „Basmele românilor”, premiată la concursul publicat de Academia Română în 1894, Lazăr Șăineanu a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme etico-fantastice și basme religioase. Este autorul unui important dicționar enciclopedic – „Dicționar universal al limbii române” (1896) și al unor studii de lingvistică franceză. A inițiat cercetări de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze.
11 mai 1940, la Hotin, s-a născut Victor Vladimir Ciobanu, artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1971), membru al Academiei de Artă din San Diego SUA (din 2007), membru al Asociatiei Artiștilor din Corona, Los Angeles SUA (din 2009). În 1968 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, Secția Grafică. A fost asistent, conferențiar la secția Serigrafie la Academia Națională de Artă din București. S-a specializat în tehnici de grafică artistică, ilustrație de carte și afiș. Din 1968 a participat la majoritatea manifestărilor artistice din România. După 1990, ca director artistic, a conceput designul a numeroase ziare și reviste românești. A participat la numeroase expoziții colective în România și internaționale la Praga, Bratislava, Santiago de Chile, Roma, Torino, San Marino, Leipzig, Helsinki, Viena, Cracovia, Friedrikstadt, Wroclaw, Rijeka, Lyngby, Detroit, Baden-Baden, Sofia, Moscova, Pomona-California etc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com