La 11 noiembrie 1673 a avut loc Bătălia de la Hotin. A făcut parte din Războiul polonez-otoman din 1672–1676. Prezența otomană la Hotin risca să devină permanentă, ceea ce ar fi însemnat pierderea statutului de autonomie a Moldovei. Grigore Ghica, domnul Țării Românești (1672–1673 și 25 decembrie 1683–martie 1684), încă din septembrie 1672, când se afla cu trupele la Liov în campania sultanului, i-a propus lui Jan Sobieski, hatmanul Coroanei polone, o alianță antiotomană. Ștefan Petriceicu (domn în Moldova între 20 august 1672–noiembrie 1673; decembrie 1673–februarie 1674), în iarna 1672/1673, i-a cerut regelui polon Mihail Wisniowiecki organizarea unei campanii antiotomane pe valea Prutului, către Dunăre, iar în aprilie 1673, solul domnului Moldovei, Petru Parcevici, oferea regelui polon cooperarea militară a țărilor române împotriva Porții. În mai 1673, Grigore Ghica cerea polonilor, printr-o solie, să pătrundă cu oștile în Moldova și Țara Românească, promițându-le în sprijin 30.000 de ostași, iar în septembrie a sosit la regele polon o nouă solie românească, solicitând grăbirea expediției militare.
Oștile polono lituaniene, conduse de hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei între 1674–1696), împreună cu o oaste de cazaci zaporojeni au luptat împotriva a 40.000 de turci, care apărau cetatea. Cetatea Hotinului a fost pierdută de către turci, fiind ocupată de armata polonilor. Deși formal de partea turcilor, domnitorii Ștefan Petriceicu al Moldovei și Grigore I Ghica al Țării Românești au trecut de partea polonezilor, sprijinindu-i în luptă.
La 11 noiembrie 1845, la Trinca, Hotin, s-a născut Vasile Stroescu, cărturar de frunte, jurist, susținător al învățământului școlar și om politic basarabean, care a promovat cultura națională și a neamului, filantrop și membru de onoare (din 1910) al Academiei Române. A studiat dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg și Berlin, apoi a călătorit prin Europa și Africa. Licențiat în drept, a fost numit judecător la Tribunalul din Hotin. A fost specialist în drept, dar îl preocupa și istoria, literatura, științele agricole. A moștenit de la părinți mai multe moșii, cu suprafața totală de 25.000 ha, mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi, numeroase conace. Toate aceste averi le-a pus în serviciul țării, în folosul țărănimii „pe care a iubit-o, a îndrumat-o și a ajutat-o”. Pământurile le-a dat în arendă țăranilor și a făcut donații cooperativelor agricole și forestiere. Grandioasa sumă de bani, obținută din vânzarea imobilelor, a fost transferată fondurilor caritabile pentru construcția de școli, biserici și spitale în toate provinciile românești – dar mai ales în Ardeal, unde școlile confesionale românești erau amenințate de maghiarizare – pentru sprijinirea instituțiilor culturale, pentru tipărirea cărților, pentru asigurarea cu burse a tineretului studios. A fost ctitor al bisericilor din Șofrâncani, Zăicani, Trinca, Pociumbăuți, fondator al spitalelor din Trinca și Brătușeni, donator în sprijinul bisericilor, spitalelor și școlilor din Trinca, Stolniceni, Brînzeni etc. Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale, a fost ales președinte de onoare al Partidului Național Moldovenesc (1917), primul președinte al Parlamentului României Mari (1919), senator al Transilvaniei etc. A decedat la 13 aprilie 1926, la București.
La 11 noiembrie 1883 s-a născut la Talmaza, județul Tighina, în Basarabia ocupata de Imperiul Rus, istoricul român Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române. Prieten cu poetul Alexe Mateevici, autorul tulburătoarei poezii „Limba noastră”, Ștefan Ciobanu a activat ca profesor, a fost unul dintre fruntașii luptei pentru Unirea Basarabiei cu România. A fost ales în Sfatul Țării din Republica Democratica Moldovenească, apoi în comitetul director al acestui parlament al Basarabiei, unde, datorită pregătirii sale, a fost numit șef al resortului învățământ. A fost preocupat de fenomenul literaturii române vechi şi a fost un susţinător al introducerii limbii române în şcolile basarabene. A cercetat demografia Basarabiei şi a fost vicepreşedinte al Academiei Romane între 1944-1948. Ca ministru al Cultelor și Artelor în guvernul lui Gheorghe Tătărescu (11 mai-3 iulie 1940), Ștefan Ciobanu a fost chemat să participe la cele două consilii de Coroană din 27 iunie 1940, convocate de urgență în urma notelor ultimative adresate României de URSS. prin care se cerea cedarea necondiționată a Basarabiei și Bucovinei de nord. Întrebat ce atitudine să adopte România în situația dată, Ștefan Ciobanu s-a pronunțat pentru neacceptarea ultimatumului și mobilizarea oștirii în vederea rezistenței armate în apărarea fruntariilor țării. Va părăsi guvernul la 3 iulie 1940, revenind la Catedra de istoria literaturii române vechi de la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. Se va pensiona în 1949, subminat de o boală neiertătoare. A decedat la 28 februarie 1950.
La 11 noiembrie 1924, la Cernăuţi a avut loc inaugurarea Monumentului Unirii, în prezenţa regelui Ferdinand al României, a reginei Maria, a primului ministru Ionel I.C.Brătianu, a principelui Carol și Principesa Elena, precum și a numeroase personalități politice și ofițeri superiori ai Armatei Române. Monumentul, care a fost amplasat pe esplanada din fața Primăriei din Cernăuți, a fost opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput de sculptorul Teodor Burcă sub formă semicirculară și având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare. Acest monument a fost demolat în 1940 de autorităţile sovietice de ocupaţie, refăcut în parte în 1941 de români, dar în 1944 a fost distrus iarăşi de sovietici. Din acest monument se mai păstrează doar un singur fragment, care se află expus la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
La 11 noiembrie 1950 s-a născut la Slobozia, judeţul Ialomiţa, poetul român Mircea Dinescu, dizident anticeauşist şi luptător în Revoluția anticomunistă din 1989. Este autorul cunoscutelor volume de poezie „Moartea citeşte ziarul”, „Rimbaud negustorul”, „La dispoziţia dumneavoastră”. Are 15 volume de poezie apărute în limbi străine. Criticul literar Eugen Simion apreciază că „Poezia sa este tulburătoare prin sinceritatea mesajului, a sentimentului, prin tonul frust cu care pendulează între imprecația activă și elegia sentimentală”. Poetul și criticul Ştefan Augustin Doinaş consideră că „Autenticitatea demersului liric al lui Mircea Dinescu este garantată de capacitatea sa, aș zice genuină, de a evita orice terminologie retorică, abstractă, de a dovedi că — în cazul poeziei — limbajul figurat apare, cu necesitate, ca limbaj prim, ca limbaj prin excelență; e o poezie care nu declară nimic, niciodată; sinceritatea ei rezultă dintr-o imediată descifrare a figurativului: fiecare gest, fiecare imagine traduce o stare de tensiune extremă”.
Evenimente istorice din ziua de 11 noiembrie:
1917: În cadrul ședinței Comitetului Revoluționar din Petrograd, termenul „dușman al poporului” a fost utilizat pentru prima dată în Rusia revoluționară.
1918: Armistițiul de la Compiegne. Primul Război Mondial s-a terminat în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918, la ora 11, prin acest armistițiu. Tratatul a fost semnat la 29 octombrie/11 noiembrie într-un vagon de tren, în pădurea Compiègne, între Puterile Antantei și Germania și a intrat în vigoare la ora 11:00, punând capăt Primului Război Mondial pe Frontul de Vest.
1918: Polonia și-a redobândit independența, după 123 de ani ocupație străină, devenind Republică, la sfârșitul Primului Război Mondial.
1923: Adolf Hitler este arestat și condamnat la cinci ani de închisoare, după ce la 8-9 noiembrie 1923, împreuna cu alți lideri naziști, a încercat să dea o lovitură de stat și să preia puterea în Germania.
1940: Reorganizarea administrativ teritorială a Moldovei. După ce Uniunea Sovietica a cotropit, în 28 iunie Basarabia, ca urmare a Pactului Ribentrop-Molotov, autoritățile sovietice au întreprins măsuri energice privind instaurarea noului regim. În luna noiembrie 1940 prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești a stabilit noua delimitare teritorial-administrativă: 6 județe, 58 raioane, 14 orașe, inclusiv 4 de subordonare republicană, 11 orășele și peste 1100 sate, fiind create următoarele raioane: Căușeni, Edineț, Kotovsc (Hâncești), Călărași, Lazovsc (Sângeri), Leova, Orhei, Rezina, Râșcani, Florești, Fălești, Vulcănești, Cimișlia.
1962: A murit Ion I. Nistor, istoric şi om politic român, membru al Comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi pentru Unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. A fost profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru al Academiei Romane din 1911, director al Bibliotecii Academiei Române.
1970: A intrat în vigoare Convenția ONU privind Imprescriptibilitatea Crimelor de Război și a Crimelor împotriva Umanității, adoptată și deschisă spre semnare de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 2391 (XXIII)/26 noiembrie 1968.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com