La 3 iulie 1456 Iancu de Hunedoara și Vlad Țepeș participă în campania antiotomană din Serbia. În 20 august 1456, Vlad Țepeș a urcat pentru a doua oară pe tron, de această dată cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care pregătea cruciada antiotomană de la Belgrad. Încă de prin 1452 Vlad era ținut de Iancu în sudul Transilvaniei ca element de presiune asupra domnitorului Vladislav al II-lea. Momentul mult așteptat a venit cu ocazia conflictului deschis cu turcii, deoarece Iancu dorea să își asigure flancul estic, încredințând lui Vlad Țepeș apărarea sudului Transilvaniei pe timpul campaniei antiotomane din Serbia.
La 3 iulie 1460 Ștefan cel Mare a confirmat negustorilor lioveni privilegiul comercial din 1434. Privilegiul mare (inițial), primit anterior de la domnul Moldovei, Ștefan al II-lea în 1434, a fost confirmat printr-un hrisov acordat după ce „ne-am sfătuit cu toți boierii noștri”, cuprinzând și stipulații protecționiste pentru negustorii autohtoni. A fost reconfirmat la 25 ianuarie 1462.
În ziua de 3 iulie 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă „Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris” (pe temeiul plebiscitului din 23-26 mai 1864, prin care românii se pronunţaseră asupra unei Constituţii „sui generis”, numită atunci statut). Adoptat după „lovitura de stat” a lui Cuza, a fost în fapt prima Constituţie a României. A fost în vigoare până la adoptarea Constituţiei din 1866. Această reformă constituţională a permis înfăptuirea reformei agrare prin care ţăranii clăcaşi erau eliberaţi de obligaţiile faţă de boieri şi erau împroprietăriţi cu pământ. A fost o reformă fundamentală pentru modernizarea tânărului stat român şi, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia şi societatea de tip feudal.
La 3 iulie 1941, în Zăicani, raionul Râșcani, s-a născut Iacob Burghiu, prozator, actor și regizor de film din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului „Aleco Russo” din Bălți (1957). Pasionat de teatru, a renunțat la cariera de profesor și s-a dedicat scenei; a devenit actor la Teatrul dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți (1958–1960) și la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău (1960–1964). A urmat studii de Regie de film la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova – VGIK. După absolvire (1968), a fost angajat regizor la studioul Moldova-film, unde a lucrat în perioada 1968–1987. În paralel cu activitatea cinematografică, s-a remarcat și ca un talentat prozator. A debutat în 1966 cu volumul „Soarele în cârji”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1967 și al Uniunii Cineaștilor din 1975. După ce a fost consultant la secția dramaturgie a Uniunii Scriitorilor, odată cu redeșteptarea sentimentului național din Republica Moldova a ocupat diverse funcții în cadrul Ministerului Culturii, inclusiv pe cea de viceministru, apoi vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, consilier la Președinția Republicii Moldova în problemele culturii și cultelor. A fost distins cu medalia „Mihai Eminescu” (1996) și titlul de Maestru în Artă (1999). S-a stins din viață la 28 iunie 2003, la Chișinău.
La 3 iulie în anul 1959 în comuna Opaci, Căuşeni, Republica Moldova, s-a născut Zinaida Bolboceanu, interpretă de muzică populară. În anii 1966-1970 a urmat școala primară din comuna Opaci, în 1970-1975 –Şcoala Republicană de Arte Plastice pentru copii. În anii 1975-1980 a studiat la Colegiul Republican de Arte Plastice, la catedra pictura şi pedagogie; în anii 1986-1991 și-a făcut studiile la Conservatorul de Stat din Moldova, catedra de folclor, secţia canto-popular şi pedagogie. După absolvirea Conservatorului activează în calitatea de lector la catedra de folclor la Conservatorul de Stat din Moldova până în anul 1994. Din anul 1970 până la 1979 este solista corului popular de copii „Ciocârlia”, concomitent a Ansamblului folcloric „Mărţişor” din Chișinău.
Lucrează cu Ansamblul folcloric „Țărăncuţa” (1987-1994); cu orchestra „Busuioc Moldovenesc” (1989-1997); cu Teatrul Etnofolcloric „Ion Creangă” (1993-1995); la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală în calitatea de colaborator ştiinţific (1997-2001). A fost fondator şi director artistic în grupul folcloric „Etnos” (1995-2001); participă la realizarea filmului muzical „Ethnos” la TVM (1996). Din 2007 pregăteşte şi lansează tinere talente care practică arta vocală populară. Din 2006 până prezent este solistă în Ansamblul folcloric „Busuiocul” (România).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com