La 15 februarie 1831 s-a născut vestitul arhitect, savant şi mecenat ceh, Josef Hlavka. Josef Hlavka (1831-1908) a fost fondatorul şi preşedintele Academiei cehe de litere şi arte, autorul mai multor edificii din Viena şi Praga. În perioada 1864-1873 el a activat în Bucovina, unde după proiectele lui a fost construită Reşedinţa Mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei (în prezent corpul central al Universităţii Naţionale „Iu.Fedkovyci”) din Cernăuţi. În anul 2011 Ansamblul arhitectonic „Reşedinţa Mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei” a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În creaţia sa din Ucraina Josef Hlavka a folosit stilul romano-bizantin, îmbinat cu motive ale artei populare locale.
La 27 februarie 1838, la Cernăuți s-a născut Eusebiu Popovici, preot istoric, profesor universitar, membru de onoare (din 1908) al Academiei Române. A urmat studii teologice în Cernăuți (1856–1859), apoi cursuri de specializare la Universitatea din Viena. Reîntors acasă, a fost custode al Bibliotecii de Stat din Cernăuți, profesor suplinitor la catedrele de Vechiul Testament și Limbi Semitice și Istorie Bisericească și Drept canonic ale Institutului teologic din Cernăuți, apoi, din 1875, profesor titular la Catedra de Istorie Bisericească a Facultății de Teologie a Universității din Cernăuți. A fost de șase ori decan al Facultății și de două ori rector al Universității. Profesor renumit, specialist în Vechiul Testament, în limbile semitice, în istoria bisericii și în drept bisericesc, a predat, în limba germană, cursul de Istorie Bisericească Universală, cel mai complet pentru vremea aceea din Răsăritul Ortodox (tradus apoi în limbile română, sârbă și bulgară); de asemenea, a fost autorul a numeroase studii publicate în revista „Candela”, în „Archiv für Katholisches Kirchenrecht” din Mainz etc. A tradus în limba română „De Bello Gallico de Cezar” și „Exerciții pentru sintaxa limbii latine” de Hauber. În 1863 a fost hirotonit preot, apoi promovat protopresbiter și arhipresbiter stavrofor. După moartea soției s-a călugărit, ajungând arhimandrit de scaun (vicar) al Arhiepiscopiei Cernăuților (1913–1918). A avut o bogată activitate în administrație, în calitate de inspector școlar, membru în Consiliul Școlar al Austriei și consilier consistorial de onoare. A decedat la 28 septembrie 1922.
În ziua de 15 februarie anul 1840 s-a născut Titu Maiorescu, întemeietor al criticii româneşti moderne, fondatorul Societăţii literare „Junimea”, membru fondator al Societăţii Academice Române, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri al României. Titu Maiorescu (1840-1917) a fost o personalitate remarcabilă a României de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.
La 15 februarie 1857, în Rădăuți, S-a născut Emanuil Grigorovitza, filolog, critic și istoric literar, traducător și prozator, reprezentant de seamă al culturii bucovinene, considerat primul germanist modern din România. A urmat Facultatea de Filologie, secția Germană și Franceză, începută la Universitatea din Cernăuți (1877–1878) și terminată la Universitatea din Iași, unde a audiat cursurile lui A.D. Xenopol. Personalitate de o erudiție remarcabilă, a obținut primul Doctorat în Filosofie la Berna în 1893, cu mențiunea Magna cum laude, unde s-a specializat și în slavistică și al doilea Doctorat la Universitatea din Berlin (1901). A început cariera de profesor în Silezia, s-a mutat în Bucovina, stabilindu-se în 1878 în România. A fost profesor la Școala Companiei Căilor Ferate din Pașcani, Liceul Național din Iași, apoi în București: la Școala Normală, Liceul Sf. Sava, Școala Superioară de Război, Seminarul particular „Nifon”, Liceul „Gheorghe Lazăr” și Școala de Infanterie. Numit conferențiar universitar la Iași (1907), a refuzat, preferând Capitala. A colaborat la Conservatorul, Junimea literară, Luceafărul, Flacăra, Vatra etc. Pe lângă activitatea de scriitor, apreciată în cercul Junimii: De la hotare, Povestiri răzlețe, Schitul Cerebuc, Piatra Muierii, Cum a fost odată, Povestiri din Bucovina, Duduia Pulcheria, Cucoana Raluca, a fost autor de manuale didactice, dicționare, studii de filologie, critică și istorie literară, traduceri, antologii: Întiia carte de lectură germană, Dicționar german-român etc. A fost distins cu Medalia Bene merenti, Ordinul „Sf. Stanislav” (rusesc), Ordinul „Sf. Sava” (sârb) și cu medalia Avântul Țării. S-a stins din viață la 6 decembrie 1915, la București.
La 15 februarie 1912 s-a născut Andrei Lupan, poet, dramaturg, eseist, publicist și om de stat din Moldova, membru titular al Academiei de Științe d RSS Moldovenești. Andrei Lupan (1912-1992) a pledat pentru valorificarea patrimoniului cultural și literar, pentru promovarea valorilor autentice naționale. S-a manifestat ca publicist cu profunde și curajoase viziuni estetice, culturale și sociale în eseurile despre M. Eminescu, I. Creangă, T. Arghezi, despre procesul literar contemporan, despre limba literară etc., înmănuncheate parțial în culegerea „Cărțile și răbojul anilor” (1969). I s-au conferit titlurile de Scriitor al Poporului din RSSM și de Erou al Muncii Socialiste.
Evenimente istorice din ziua de 15 februarie:
1564: S-a născut Galileo Galilei, fizician și astronom renascentist. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice, precum și suportul pentru copernicanism.
1691: Împuterniciţii lui Constantin Cantemir, domnul Moldovei, şi ai împăratului Austriei semnează Tratatul moldo-austriac
1965: Frunza de arțar a devenit emblema oficială pe steagul Canadei.
1989: Ultimii militari sovietici au părăsit Afganistanul după aproape zece ani de la intervenția lor, în decembrie 1979, în sprijinul guvernului promarxist de la Kabul. Trupele sovietice, apărute „pentru restabilirea păcii” n-au reușit s-o restabilească.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com