La 15 noiembrie 1794 s-a stins din viață Paisie Velicicovschi, stareț al Mănăstirii Neamț din 1779, reformator al vieții monahale din Moldova. Sfântul cuvios Paisie Velicicovschi sau de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina (21 decembrie 1722). După ce a studiat la Academia Teologică din Kiev, s-a dus la Mănăstirea Medvedovski. Ulterior, s-a retras în Ţările Române între anii 1743 şi 1746, trecând pe la schiturile Dălhăuţi, Trăisteni şi Cârnu, aflate sub îndrumarea stareţului Vasile de la Poiana Mărului, unde a învăţat limba română şi a deprins rugăciunea inimii. Schima mică a primit-o în Muntele Athos, de la stareţul Vasile (1750), sub numele Paisie. Aici, la Schitul „Sfântul proroc Ilie“, a format în jurul său o obşte de 64 de călugări de diferite naţionalităţi, cu care a venit în anul 1763 la Mănăstirea Dragomirna. Numărul ucenicilor a crescut, ajungând la 350, traducând împreună cu ei o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi. Venind ocupaţia austriacă, obştea s-a mutat la Mănăstirea Secu în 1775. După patru ani, la 14 august 1779, au venit în marea lavră de la Neamţ. Paisie Velicicovschi este considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe.
La 15 noiembrie 1813 inginerul, poetul și dramaturgul român Gheorghe Asachi deschide cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costache şi cu aprobarea data prin „anaforaua” domnitorului Moldovei, Scarlat Calimah, la Academia domnească din Iaşi, o clasă specială cu predarea în limba română, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. Gheorghe Asachi a devenit profesor al cursurilor de matematică teoretică (aritmetică, algebră şi geometrie) şi aplicaţii practice de geodezie, inginerie şi arhitectură în limba română. La 18 iunie, cursanţii acestui „clas”, între care Alexandru Calimah, fiul domnitorului şi Teodor Balş, viitor caimacan al Moldovei, au susţinut, cu rezultate bune, examenul general public şi au intrat în posesia „Diplomei de inginer hotarnic”. Se înfiinţa astfel la Iaşi primul „nucleu“ al învăţământului tehnic superior din întregul Principat al Moldovei. Cursul a funcţionat pană în 1818. Paralel cu el, Gheorghe Asachi a susţinut o intensă activitate culturală şi literară.
La 15 noiembrie 1868, la Iași s-a născut Emil Racoviță, savant, explorator, speolog și biolog, membru titular (din 1920) și președinte (1926–1929) al Academiei Române. Și-a început educația la Iași, ca elev al lui Ion Creangă și mai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuând apoi la liceul Institutele Unite. Fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu a studiat la Facultatea de Drept din Paris, după dorința tatălui său, dar a audiat concomitent și cursurile Școlii de antropologie. După obținerea cu succes a licenței în Drept, s-a înscris și la Facultatea de Științe din Universitatea Sorbona, Paris, după absolvirea căreia (1891) a lucrat la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde a efectuat scufundări la adâncimea de 10 m, pentru a studia viața subacvatică. A susținut Doctoratul în Biologie în 1896. La numai 25 de ani, a fost ales membru al Societății zoologice din Franța. A fost recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897–1899) la bordul navei Belgica. În timpul expediției din Antarctica, a avut posibilitatea să studieze viața imenselor mamifere acvatice, dar și a pinguinilor; a rămas în istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc. În 1920, la Universitatea din Cluj, a organizat primul Institut de Speologie din lume, fiind considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peșteri și pânze freatice de apă). A decedat la 17 noiembrie 1947, la Cluj.
La 15 noiembrie 1921, în satul Carapciu pe Siret, fostul judeţ Storojineţ, s-a născut Vasile Leviţchi, poet şi traducător, una dintre cele mai semnificative personalităţi româneşti din nordul Bucovinei. După cel de-al Doilea Război Mondial îşi face studiile la Şcoala Pedagogică din Cernăuţi, apoi la Institutul Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, pe care îl absolveşte în 1959. A activat ca pedagog în mai multe şcoli din satele din Valea Siretului. În 1965 este angajat în postul de redactor-şef adjunct pentru versiunea în limba română a ziarului „Bucovina sovietică”. I se încredinţează formarea redacţiei primului, în regiunea Cernăuţi, ziar de limba română în perioada sovietică „Zorile Bucovinei”. A condus această redacţie în perioada 1967-1968, pledând ca tema culturii româneşti să reprezinte o prioritate a echipei redacţionale. Pentru aceasta a şi fost destituit din post de regionala de partid, activând câţiva ani ca lector la Universitatea din Cernăuţi. Trecând la activitatea de scriitor profesionist, a tradus în română 15 titluri de carte. A debutat editorial cu versuri proprii în 1959. Este autorul a 16 volume de poezie, proză şi publicistică. În 1990 poetul Vasile Leviţchi se mută de la Cernăuţi la Chişinău. În 1992 i s-a conferit titlul de „Maestru emerit al artei”. A decedat la 21 octombrie 1997 la Chişinău. Discipolul său, poetul Arcadie Suceveanu, l-a caracterizat astfel pe Vasile Leviţchi: „Intelectual desăvârşit, format la şcoala literaturii române, ţinuta demnă şi delicată de om „subţire”, care a avut cultul cuvântului bine scris şi frumos rostit şi, nu în ultimul rând, efigia de poet romantic şi visător, care, în secolul antiliric şi poetofag XX, a scris poezii lirice impregnate de ardoarea ideilor, parabole onirice cu profund mesaj existenţial”.
La 15 noiembrie 1958 s-a născut în orașul Chișinău din RSS Moldovenească, Doina Marin (Aldea Teodorovici), cântăreață de muzica patriotică, luptătoare pentru unirea R. Moldova cu Romania. În 1980 a absolvit Facultatea de filologie, limbă și literatură română a Universității de Stat din R. Moldova. Timp de mai mulți ani a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Institutul „Ion Creangă” din Chișinău. Din 1982 a fost nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea Teodorovici. Talentul său multilateral, vocea caldă și răscolitoare, frumusețea unică, curajul au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei. A participat la cele mai importante evenimente care au marcat procesul de renaștere a poporului român din Basarabia, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt „Suveranitate”, „Sfântă ni-i casa” și altele. Doina Aldea Teodorovici devenise simbolul Republicii Moldova din acei ani. La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova. Doina Aldea Teodorovici a decedat împreună cu soțul său, în urma unui tragic accident rutier pe șoseaua DN2, nu departe de București, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992.
Evenimente istorice din ziua de 15 noiembrie:
1415: A avut loc împărțirea Bisericii Ruse în eparhiile de la Kiev și Moscova. Episcopii ortodocși adunați la Novogrudok, la inițiativa cneazului lituanian Vitovt, l-au ales ca mitropolit al Kievului pe Grigori Țamblac.
1492: Cristofor Columb a descris pentru prima dată în jurnalul său tutunul consumat de indieni.
1943: Al Doilea Război Mondial: pe teritoriul U.R.S.S., din dispoziția guvernului sovietic, se constituie divizia „Tudor Vladimirescu“.
1945: La Augsburg (Austria), un grup de savanți ucraineni aflați în exil au fondat Academia Liberă de Științe a Ucrainei. Dmytro Doroșenko a fost ales primul președinte al Academiei.
1982: Înmormântarea lui Leonid Brejnev în Piața Roșie din Moscova.
2022: Populația planetei Pământ a depășit pragul de 8 miliarde de locuitori.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com