La 16 octombrie 1850, la Chișinău s-a născut Victor Crăsescu, medic, prozator şi publicist moldovean. Victor Crăsescu (Crasiuc, cunoscut sub pseudonimul Ștefan Basarabeanu) a fost un activist de stânga român basarabean. A frecventat câteva clase ale gimnaziului din Chișinău, pe care a trebuit să-l părăsească din lipsa de mijloace materiale, ca să urmeze apoi cursurile seminarului. După asta a studiat medicina la Universitatea din Odesa, perioadă în care a devenit anarhist. În anii 1870 s-a aflat în exil, în Elveția și SUA. S-a întors în Basarabia, dar, fiind persecutat de autoritățile imperiale ruse, s-a refugiat în România împreună cu fiul său, Sergiu Victor Cujbă. În 1881 se stabilește la Tulcea, în Dobrogea. Câtva timp a condus comuna agricolă înființată de refugiați în satul Armutnî. A obținut un doctorat în medicină la București. A devenit un colaborator al marxistului Constantin Dobrogeanu-Gherea, publicând în ziarul socialist Contemporanul. A mai fost apropiat de Zamfir Ralli-Arbore. Pe la sfârșitul anilor 1980 se stabilește în Slănic, iar în 1897 primește cetățenia română. A devenit un activist pentru vot universal și atât el, cât și fiul său, au devenit adepți ai naționalismului, dar dintr-o perspectivă progresistă de stânga. Crăsescu a mai susținut emanciparea evreilor, atrăgând critici din partea altor naționaliști. În 1903 a fondat și organizat un departament pentru țărani al Crucii Roșii, iar apoi a devenit medic-șef de plasă, funcție din care a combătut epidemiile de tifos, holeră și scarlatină. În 1916, a preferat să rămână în teritoriul ocupat de germani, pentru a se lupta cu epidemia de tifos din Prahova, și a decedat în 1918.
Pe 16 octombrie 1868 s-a născut la Soveja, în Vrancea, Simion Mehedinți, viitor geograf, etnolog, pedagog și membru al Academiei Române. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, geografia nu era recunoscută în România ca disciplină științifică autonomă, fiind predată doar ca o anexă descriptivă a istoriei. Îndrumat de Titu Maiorescu, Mehedinți s-a specializat în Germania sub îndrumarea marelui antropogeograf Friedrich Ratzel, iar în 1900, la numai 32 de ani, a inaugurat la Universitatea din București prima catedră de geografie din țară. Prin activitatea sa universitară și prin lucrările sale de specialitate, în frunte cu monumentala operă Terra — Introducere în geografie ca știință, a pus bazele geografiei moderne în România și a influențat generații de cercetători și profesori.
În data de 16 octombrie 1918, împăratul Carol I al Austriei (Carol al IV-lea ca rege al Ungariei) a publicat manifestul Către popoarele mele credincioase (Völkermanifest), propunând transformarea părții austriece a monarhiei într-un stat federal. Din cauza opoziției guvernului de la Budapesta, proiectul nu se aplica teritoriilor Coroanei Ungariei, inclusiv Transilvaniei, și a apărut prea târziu pentru a împiedica destrămarea imperiului. Mai mult, documentul a accelerat exact procesul pe care încerca să îl oprească: îndemnând oficial națiunile să își formeze propriile „Consilii Naționale” pentru a negocia federalizarea, împăratul a oferit un cadru de legitimitate organismelor care au proclamat imediat desprinderea de imperiu. Pentru români, momentul s-a înscris direct în succesiunea evenimentelor care au culminat cu Marea Unire: la numai două zile după manifest, pe 18 octombrie, Alexandru Vaida-Voevod a citit în Parlamentul de la Budapesta declarația de autodeterminare a românilor transilvăneni, iar în Bucovina liderii români s-au prevalat de actul imperial pentru a constitui Consiliul Național Român de la Cernăuți.
La 16 octombrie 1920, la Curtea de Argeş s-a născut Mattei Dogan, politolog și sociolog francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române. Mattei Dogan a urmat studii de filozofie şi istorie în Franţa şi, încă de la începutul carierei sale, s-a preocupat de analiza sociologică a sistemului politic , publicând lucrarea „Analiză statistică a democraţiei parlamentare în România”. Este teza sa de licenţă, pe care Mattei Dogan a prezentat-o la Universitatea București în anul 1943. Teza de licență este o lucrare de o originalitate uluitoare. O a doua formă a acestui teze de licență este reluat într-un studiu publicat în SUA. În 1945 emigrează în Franța și devine unul dintre cei mai influenți sociologi pe plan mondial. Stabilit în Franţa, în anul 1953 şi-a luat doctoratul în sociologie la Sorbona, desfăşurându-şi activitatea de cercetare (1953-1990) la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice, concentrându-şi cercetarea pe societatea şi politica franceză. În paralel, a avut şi o bogată activitate universitară, fiind profesor emerit de ştiinţe politice la Universitatea din Los Angeles şi profesor vizitator la mai multe institute de învăţământ superior – la Yale University, Columbia University, la universităţile din Florenţa şi Trento, Institutul de Statistică Matematică din Tokyo, Wilson Center, Simthhonian Institut şi la Academia de Ştiinţe din Moscova.
În lunga şi prodigioasa sa carieră ştiinţifică, Mattei Dogan a studiat fenomenul politic în toată complexitatea sa dintr-o perspectivă interdisciplinară, metodologia analizei, îmbibând subtil metode de analiză interdisciplinară, cantitativă şi calitativă – de la analiza comparativă a sistemelor politice la reflecţia epistemologică asupra proceselor de inovaţie în ştiinţele sociale. Totodată s-a preocupat de domenii ca acel al elitelor comparate, al comportamentului electoral, al legitimării ş.a.
Mattei Dogan a fost ales membru fondator al Centrului de Studii Sociologice din Franţa, Consiliul Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Politice, preşedinte al Comitetului de Cercetare asupra Elitelor Politice (Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Politice), al Comitetului de Cercetări asupra Sociologiei Comparate (Asociaţia Internaţională de Sociologie) ş.a. După 1989, la invitația Asociației Române de Sociologie, Mattei Dogan vizitează de mai multe ori România și este ales membru de onoare al Academiei Române.
În anul 2001 a înfiinţat fundaţia care îi poartă numele, recunoscută de guvernul francez ca instituţie publică, destinată ştiinţelor sociale. Mattei Dogan a publicat aproape 200 de cărţi, studii şi articole dintre care În limba română au fost traduse lucrările „Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie” şi „Cum să comparăm naţiunile”. A decedat la 10 octombrie 2010.
La 16 octombrie 2012 a încetat din viață Glebus Sainciuc, pictor și grafician basarabean, portretist, cunoscut mai ales pentru colecția sa de măști din papier mâché, pe care le prezenta el însuși. Glebus Sainciuc s-a născut la 19 iulie 1919, la Chișinău. Autor al mai multor lucrări de pictură și grafică, apreciate înalt de critici, și personalitate remarcabilă prin atitudinea sa civică, artistul Glebus Sainciuc s-a distins prin originalitatea stilului, un incontestabil talent actoricesc și umor subtil. A avut foarte multe albume.
Evenimente istorice din ziua de 16 octombrie:
1596: La Brest a început Sinodul de la Brest, la care s-au adunat adversarii și susținătorii Uniunii. În cele din urmă, ei s-au scindat în două grupuri, dintre care unul, în urma ședinței din Biserica „Sfântul Nicolae”, a întocmit actul de recunoaștere a autorității Papei de la Roma și de alăturare la Biserica Romano-Catolică. Oponenții, conduși de cneazul Ostrojski, s-au opus categoric, însă decizia finală depindea de regele polon Sigismund al III-lea, care la 15 decembrie, prin universalul său, a susținut pe deplin Uniunea de la Brest, declarând hotărârile sinodului ca fiind obligatorii pentru toți credincioșii și clerul Bisericii Ruse.
1854: S-a născut la Dublin Oscar Wilde, dramaturg, poet și prozator irlandez, cunoscut pentru ironia sa strălucitoare, comediile sale de salon și romanul Portretul lui Dorian Gray. Botezat cu numele complet Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde, scriitorul a crescut într-o familie la fel de neconvențională ca opera sa: tatăl său, Sir William Wilde, a fost cel mai renumit chirurg oftalmolog și oto-rino-laringolog al Irlandei, înnobilat pentru contribuțiile sale medicale, în timp ce mama sa, poeta naționalistă Jane Wilde (cunoscută sub pseudonimul „Speranza”), s-a ridicat într-o sală de judecată din Dublin pentru a revendica public paternitatea unui manifest revoluționar antibritanic și a-l apăra astfel pe editorul ziarului. Viața și opera lui Oscar Wilde, marcate de conflictul cu normele morale ale epocii victoriene, l-au transformat într-un simbol al libertății artistice și individuale.
1863: S-a născut la Birmingham politicianul britanic Sir Austen Chamberlain, viitor ministru de externe al Marii Britanii și unul dintre arhitecții acordurilor de la Locarno din 1925, care au avut implicații importante pentru securitatea Europei interbelice, inclusiv pentru statele din estul continentului. Pentru eforturile sale de reconciliere europeană, Chamberlain a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1925, după ce programase parafarea tratatelor de la Locarno chiar în ziua în care împlinea 62 de ani — pe 16 octombrie 1925.
1918: Hatmanul Pavlo Skoropadski a aprobat legea adoptată de Consiliul de Miniștri al Statului Ucrainean privind restaurarea căzăcimii ucrainene și a emis un universal corespunzător.
1925: La Locarno, în Elveția, reprezentanții marilor puteri europene au finalizat negocierile și au parafat acordurile care urmăreau stabilizarea relațiilor dintre Germania, Franța și Belgia după Primul Război Mondial. Pentru a depăși blocajele diplomatice, miniștrii de externe Aristide Briand (Franța), Gustav Stresemann (Germania) și Austen Chamberlain (Marea Britanie) au purtat discuțiile decisive departe de presă, la bordul unui mic vapor numit Floare de Portocal (Orange Blossom), în largul lacului Maggiore. Înțelegerile au garantat însă doar frontierele occidentale ale Germaniei, fără a oferi garanții echivalente pentru granițele sale răsăritene — o diferență între „granițe garantate” și „granițe revizuibile” care a vulnerabilizat securitatea Europei Centrale și de Est și a provocat îngrijorarea profundă a diplomației din România, Polonia și Cehoslovacia.
1933: Ziarul francez Le Figaro a publicat articolul „Foametea din Ucraina”, scris de Oleksandr Șulhyn, unul dintre liderii Republicii Populare Ucrainene (RPU) în exil.
1945: La hotelul Château Frontenac din Québec, în Canada, reprezentanții statelor fondatoare au semnat actul de constituire a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), instituție internațională dedicată combaterii foametei și îmbunătățirii producției și distribuției alimentelor.
1946: Între orele 01:11 și 02:57 dimineața, în sala de sport a închisorii din Nürnberg au fost executați prin spânzurare 10 lideri ai Germaniei naziste, condamnați de Tribunalul Militar Internațional pentru crime împotriva păcii, crime de război și crime împotriva umanității – printre care Joachim von Ribbentrop, Wilhelm Keitel și Alfred Rosenberg –, după ce Hermann Göring, condamnat și el la moarte, se sinucisese în celulă cu o capsulă de cianură cu doar două ore înaintea execuției. Spânzurările au fost puse în aplicare de sergentul-major american John C. Woods, iar din cauza dimensiunilor prea înguste ale trapei eșafodului, mai mulți condamnați s-au lovit de marginile de lemn în cădere. Pentru a împiedica transformarea vreunui mormânt în loc de pelerinaj neonazist, cele 11 cadavre (inclusiv cel al lui Göring) au fost transportate în secret la München sub nume false, incinerate în crematoriul cimitirului Ostfriedhof, iar cenușa lor a fost vărsată noaptea în pârâul Wenzbach, un afluent al râului Isar.
1962: Începe Criza rachetelor din Cuba, una dintre cele mai periculoase confruntări din istoria omenirii. În dimineața zilei de 16 octombrie, la ora 8:45, președintele american John F. Kennedy a fost informat că fotografiile realizate de un avion de recunoaștere U-2 dovedeau existența unor baze sovietice de rachete nucleare cu rază medie de acțiune în Cuba, descoperire care a declanșat 13 zile de tensiuni extreme între Statele Unite și Uniunea Sovietică, în care posibilitatea izbucnirii unui război nuclear a devenit alarmant de reală.
1978: Arhiepiscopul de Cracovia, cardinalul Karol Wojtyła, a fost ales papă sub numele Ioan Paul al II-lea, devenind primul suveran pontif neitalian după 455 de ani (de la olandezul Adrian al VI-lea, în 1522) și primul papă slav din istorie, într-o alegere cu consecințe profunde pentru Europa comunistă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com