La 17 decembrie 1827, în Berhomet pe Siret, Ducatul Bucovinei, s-a născut Alexandru Wassilko de Serecki, politician și patriot român, din timpul Imperiului Austro-Ungar. A studiat Filosofia și Dreptul la Cernăuți și Lemberg (Liviv). A lucrat ca avocat în Cernăuți și a administrat moșiile tatălui său bolnav (din 1859). Mare proprietar și membru al Partidului Conservator Autonomist Român din Bucovina, și-a început cariera politică în 1862 ca deputat pentru moșierimea mare în Dieta Bucovinei, unde a fost reales periodic de populația locală de români, huțuli și ruteni, până la moartea sa. A fost co-fondator, ulterior membru de onoare și susținător al societății românești Junimea. În 1870 a fost ales pentru prima dată căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. Prin legăturile sale cu curtea vieneză a izbutit, ca din 1876, limba română să fie aprobată ca limbă de predare, la Liceul din Suceava, iar câțiva ani mai târziu în clase speciale de la liceul din Cernăuți. A susținut extinderea rețelei de căi ferate, construcția de 57 km lungime între Hliboca și Berhomet, care a fost inaugurată pe 30 noiembrie 1886. A deținut timp de decenii funcția de președinte al Curții de Jurați din Cernăuți, până la moartea sa fiind și șeful curatorului de 20 de persoane al Societății Antropologice (Anthropologische Gesellschaft), precum și membru al Academiei de Științe a Austriei (Österreichische Akademie der Wissenschaften) la Viena. A decedat la 20 august 1893, la Lăpușna, Ducatul Bucovinei.
La 17 decembrie 1873 s-a născut la Făgăraș Ovid Densuşianu, filolog, lingvist, folclorist şi istoric literar, profesor la Universitatea Bucureşti. Este întemeietorul şcolii lingvistice de la Bucureşti, creator de şcoală şi în alte domenii (filologie, folcloristică). Ovid Densusianu întemeiază Societatea filologică şi Institutul de filologie şi folclor, cu publicaţiile respective: „Grai şi suflet” şi „Buletinul societăţii de filologie”. Adevărata sa glorie ştiinţifică este asigurată de monumentala „Histoire de la langue roumaine” (Paris, Leroux, 1901-1938), care a fost tradusă în română în anul 1961. Importante sunt şi studiile sale de folclor, printre care binecunoscuta „Viaţa păstorească în poezia noastră populară” (1922-1923) şi, mai ales, prima sinteză de istorie literară bazată pe principii estetice, „Literatura română modernă” (în trei volume, apărute în 1920, 1921, 1933). Ovid Densusianu a fost fondatorul Institutului de Filologie şi Folclor din Bucureşti, cunoscut pentru studiile sale de la istoria limbii române, dar şi pentru poeziile simboliste. Ovid Densusianu moare la 9 iunie 1938, în Bucureşti, lăsând un nume plin de prestigiu.
La 17 decembrie 1898 George Enescu a cântat prima dată pe vioara Stradivarius. George Enescu a cântat la un concert de binefacere de la Ateneul Român, la care au participat Elena Bibescu, Dimitrie Dinicu, E. Loebel, Th. Fuchs; vioara a fost cumpărată la Stuttgart de Ministerul Instrucțiunii Publice, condus atunci, de Spiru Haret, cu bani obținuți în parte prin subscripție publică.
La 17 decembrie 1925 , în comuna Putineiul, azi în județul Giurgiu, s-a născut Horea Popescu, regizor român. Horea Popescu (1925-2010) a urmat, în paralel, studii la Facultatea de Drept din București și la Institutul de Artă teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, absolvindu-le pe ambele în 1953. El s-a specializat apoi în regie de cinema la Institutul de Înalte Studii Cinematografice din Paris. Horea Popescu a regizat pelicule precum „Omul de lângă tine” (1961), „O dragoste lungă de-o seară” (1963), „De trei ori la Bucureşti” (1968), „Bălcescu” (1974), „Cuibul de viespi” (1987) şi „Moartea unui artist” (1991). Ca actor, Horea Popescu a apărut în distribuţia filmelor „Maiorul şi moartea” (1967), „Răutăciosul adolescent” (1968), „Realitatea ilustrată” — serial tv (1969), „Dimitrie Cantemir” (1973), „Comedie fantastică” (1975), „Actorul şi sălbaticii” (1975), „Crucea de piatră” (1994).
La 17 decembrie 1947, în satul Badrajii Noi, raionul Edineţ, s-a născut Vasile Romanciuc, poet, redactor, traducător din Republica Moldova. Absolve şcoala de opt ani din satul natal (1955-1963), iar apoi 1963-1966 şcoala medie № 2 din or. Edineț. Studiile superioare le face la Facultatea de Litere (secția Jurnalism) a Universității de Stat de la Chișinău pe parcursul anilor 1966-1972 (este nevoit să-și întrerupă studiile pentru un an de zile, astfel în anii 1967-1968 lucrează la ziarul local din orășelul Glodeni). După absolvirea facultăţii în 1972 şi până în anul 2000 a activat în calitate de redactor la Radio-Moldova, fiind concomitent consilier al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, redactor la editurile „Literatura artistică», „Gheorghe Asachi», „Museum». A colaborat cu studioul „Moldova-film» prin cumul în calitate de traducător la dublarea filmelor. Din 2000 este șef al Redacției Carte pentru Copii la Editura „Prut Internațional”. Debutează editorial în anul 1974 cu placheta de versuri „Genealogie» (Editura „Cartea moldovenească», Chișinău). În anul 1976 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Publică mai multe volume de versuri: „Citirea proverbelor» (Chișinău, 1979), „Din tată-n fiu» (Chișinău, 1984), „Ce am pe suflet» (Chișinău,1988), „Olimpul de plastic» (Chișinău, 2007), „Recitirea proverbelor» (Chișinău, 2007), „Cuvântul ne adaugă vedere» (sonete, 2012) ş.a.; dar şi cărţi de poezie pentru copii: „Dacă ai un prieten» (Chișinău,1983), „Mama coase-o floricea” (Chișinău, 1987), „Pământul părinților, pământul copiilor» (Chișinău, 1989), „Doi iezi» (Chișinău, 1990), „Uriașul cu trei ochi» (Chișinău, 1991), „Ursul dirijor» (Chișinău, 1992), „Toate întâmplările se prefac în cuvinte» (Chișinău, 2000), „Copilul cu aripi de carte» (Chișinău, 2006), „De ce plânge clovnul?» (Chișinău, 2009) ș.a.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com