La 17 februarie 1506, domnul Moldovei, Bogdan al III-lea, a contractat căsătoria cu Elisabeta, sora regelui Poloniei. Odată urcat pe tron, Bogdan al III-lea cel Chior, fiul voievodului Ștefan cel Mare, a cerut mâna Elisabetei, sora regelui Alexandru al Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți. Fiind refuzat de două ori, Bogdan a pustiit Polonia. În cele din urmă, la 17 februarie 1506 s-a făcut o înțelegere privind căsătoria cu unele promisiuni favorabile în ceea ce privește catolicismul în Moldova. La scurt timp, regele Poloniei a murit, iar succesorul său nu a mai aprobat căsătoria. După o serie de devastări reciproce, la 4 octombrie 1509, Bogdan al III-lea a fost învins lângă Hotin, pe Nistru și la 17 ianuarie 1510 s-a încheiat pacea, Bogdan renunțând la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice.
La 17 februarie 1864, la Berhomet pe Siret, s-a născut contele Gheorghe (George) Wassilko de Serecki. El a fost un politician și patriot român din Imperiul Austro-Ungar, membru ereditar al Camerei Superioare a imperiului, consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. După Primul Război Mondial a fost deputat în Parlamentul României, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Gheorghe Wassilko de Serecki a devenit deputat al Dietei Bucovinei și ales la 8 martie 1895 în Consiliului imperial (Reichsrat), ca succesor al baronului Victor de Stârcea (până în 1904). În acest timp, el s-a alăturat clubului lui Hohenwart. Apoi a fondat la Viena, alături de George Popovici, baronul Alexandru de Hurmuzachi și alți parlamentari români Clubul Parlamentar Român în cadrul Consiliului Imperial, în care a fost vice-președinte. Guvernul de la Viena a avut nevoie de voturile lor pentru a dobândi majoritatea necesară adoptării diverselor propuneri legislative. Astfel au obținut unele beneficii, de exemplu crearea unui număr de clase paralele românești la Gimnaziul german din Cernăuți și altele. De asemenea Wassilko a luptat cu tărie împotriva persecuției românilor din Transilvania. După unirea Bucovinei cu România, Wassilko a fost ales cu mare majoritate în 1919 și 1922, deputat în Parlamentul Român, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Gheorghe Wassilko a fost atât înainte, cât și după război, un mare sprijinitor a societății culturale „Junimea”, al cărei președinte de onoare a și fost.
După ce Gheorghe Wassilko și frații săi Ștefan, Alexandru și Victor au fost deja onorați la 19 decembrie 1905 cu titlul de cămărari imperiali, au mai fost ridicați la rangul de conți prin rezoluția prea înaltă al împăratului Carol I al Austriei, la 29 august 1918, în Eckartsau, datorită loialității lor față de stat și sacrificiile lor personale. Familia Wassilko de Serecki a fost singura familie de proveniență română, care a purtat acest titlu. Gheorghe Wassilko a decedat la 24 martie 1940, la Cernăuţi.
La 17 februarie 1917 s-a născut Ioana Radu, pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, renumita cântăreață româncă de romanțe și muzică populară. Într-un turneu, în anul 1961, pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață. Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967 în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă. La 8 februarie 1987, în Sala Radio, a avut loc spectacolul aniversar „Omagiu romanţei”, cu ocazia împlinirii a 70 de ani ai artistei. S-a stins din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate. Este înmormântată în cimitirul Bellu din București.
La 17 februarie 1953,în localitatea Țiganca, Cantemir, s-a născut Nina Josu, poetă și ziaristă din Republica Moldova, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1977. A studiat la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1971–1976). După o scurtă activitate la „Glasul Națiunii”, a colaborat la săptămânalul „Literatura și arta”. În 1993, a reactivat Asociația pentru Literatură și Cultură Română Astra „Onisifor Ghibu”, devenind președinta acesteia. A publicat volume de poezie „La șezători”, „Trecere în alb”, „Stare totală”, „Dorul”, „Steaua de dimineață”. A primit premiul „Iancu Flondor” (Rădăuți, 1992) și premiul „Dimitrie Bolintineanu” (Târgu Jiu, 1994) etc. A fost distinsă cu Medalia Jubiliară 70 de ani ai Academiei de Științe din Moldova. Poezia Ninei Josu, marcată de spiritul epocii, are o evoluţie lentă de la un romantism adolescentin cu „nostalgia paradisului pierdut” la un stil de o limpezime neoclasică, de la un patos cu rezonanţe etice la o poezie a proslăvirii lui Dumnezeu, la o poezie militantă și suferindă de povara problemelor de conștiinţă, o poezie bolnavă de prea mult suflet. Ea nu epatează, e cu cei mulţi în lupta pentru limbă, alfabet, independenţă. Simţul patriotic întrece orice exigenţe estetice. Simţul patriotic întrece orice exigenţe estetice.
La 17 februarie 1987 a decedat Pavel Boțu, poet, prozator, publicist, laureat al Premiului de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1974), Om Emerit al Artei din Moldova (1983). Pavel Boțu s-a născut la 14 iulie 1933, în satul Ciamaşir, raionul Ismail (în prezent regiunea Odesa, Ucraina). A absolvit Şcoala Pedagogică din Ismail (1952). Studii superioare la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1956). Colaborator, şef de Sector, redactor-şef adjunct la ziarul „Moldova socialistă”. La Congresul III al scriitorilor din Moldova (1965) este ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar din 1971 deţine funcţia de prim-secretar al Comitetului de conducere. A fost Preşedinte al Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti; deputat în câteva legislaturi în Sovietul Suprem al URSS. Publică poezii şi eseuri din 1955. Primele sale versuri apar în culegerea „Glasuri tinere” (1957, 1959). În 1959 debutează editorial cu volumul de poezii „Urma”. Apoi editează culegerile „Credinţă” (1963) şi „Continente” (1966). Poetul cântă Bugeacul natal. Cuvântul, deşi uneori bolovănos, sună cu fermitate, vocaţia epică se întrevede categoric din cele câteva poeme cu respiraţie socială. Este autorul volumelor de versuri: „Zodiac” (1971); „Casă în Bugeac” (1973), „Ornic” (1978) ş.a. Semnează cărţile de proză: „Ciugur-Mugur” (1961), „Răboj” (1965), „Rubiconul” (1984). În anul 1979 apare culegerea de publicistică „Cercurile trunchiului”. Lui P. Boţu. îi aparţin mai multe crochiuri şi eseuri consacrate scriitorilor clasici Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Alexei Mateevici; traduce din poezia rusă. Criticul literar Vasile Badiu l-a caracterizat în felul următor: „Pavel Boţu este un poet al confesiunii. Paginile lui palpită de mărturisiri dezvăluind cele mai tainice ungheraşe ale sufletului. Profesiunile de credinţă, fascinaţia copilăriei desculţă pe drumurile aride ale Bugeacului, impresiile culese din repetatele călătorii pe meridianele globului, turnate în tiparul măiestrit al versului, – toate devin apanajul celor mai largi cercuri de cititori”.
Evenimente istorice din ziua de 17 februarie:
1600: Filozoful italian Giordano Bruno este ars pe rug la Roma pentru erezie.
1673: Înmormântarea marelui dramaturg francez Molière (Jean-Baptiste Poquelin), care a murit după ce i s-a făcut rău pe scenă în timpul piesei „Bolnavul închipuit”.
1997: Constituirea Asociației Camerelor de Comerț din zona Mării Negre la Mangalia.
1999: În România, au loc confruntări violente între mineri și forțele de ordine la Stoenești, Olt, urmate de semnarea unui protocol la Mănăstirea Cozia.
2008: Kosovo își declară independența față de Serbia, un act recunoscut parțial internațional.
2011: Încep protestele în Libia împotriva regimului lui Muammar Gaddafi.
2013: Regizorul român Călin Peter Netzer primește Ursul de Aur la Berlin pentru filmul „Poziția copilului”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com