La 20 august 1470 (potrivit altor surse 1469), a avut loc Bătălia de la Lipnic între oastea lui Ștefan cel Mare și cea a tătarilor de pe Volga. Invaziile hoardelor tătare sunt consemnate încă de la urcarea lui Ştefan cel Mare pe tronul Moldovei. Mai multe surse – moldoveneşti, poloneze şi ruseşti – atestă despre invazia tătarilor din Hoarda de Aur de pe Volga împotriva unor întinse regiuni din Moldova, Podolia şi Lituania.
După un obicei deja consacrat, tătarii pornesc expediţia toamna, după ce au fost strânse recoltele. De această dată, oastea lor, împărţită în trei grupe, invadează concomitent cele trei zone. În timp ce Podolia şi Lituania sunt devastate, Moldova este atacată fulgerător, nord-estul ţării este afectat în totalitate.
Încărcaţi de prăzi şi prizonieri, tătarii sunt surprinşi de oastea lui Ştefan cel Mare în apropiere de Nistru, la Lipnic. Cronicarul Grigore Ureche relatează în detaliu conflictul: „Ştefan vodă, le-au ieşitu înainte. Şi la o dumbravă ce se chiamă la Lipinţi, aproape de Nistru, i-au lovit Ştefan vodă cu oastea sa, aug. 20, şi dându războiu vitejaşte, i-au răsipit şi multă moarte şi pieire au făcut într-înşii şi mulţi au prinsu în robie”. Un alt cronicar, polonezul Jan Długosz afirmă că în bătălie ar fi fost prins fiul hanului Mamak. Domnul, deranjat de solia impunătoare trimisă, a dispus să „taie pe fiul acestuia în patru bucăţi în faţa solilor” şi „pe soli îi trase în ţeapă”. Ultimului sol tătar rămas în viață i s-a tăiat nasul, fiind trimis înapoi la Mamak pentru a povesti ce a văzut.
Datarea Bătăliei de la Lipnic este incertă, ea având loc între anii 1467 – 1470. Istoricul Ştefan Gorovei, de exemplu, susține ipoteza „că prima incursiune de proporţii a tătarilor crimeeni în Moldova a avut loc abia în primăvara anului 1471”, dar nu neagă existenţa unor raiduri de pradă în 1469, după care Ştefan cel Mare ar fi organizat sfinţirea Mănăstirii Putna (3 septembrie 1469) şi ar fi dispus construirea cetăţii Orhei (pe malul drept al Nistrului), cu scopul precis de a apăra hotarele de Răsărit.
În prezent localitatea Lipnic (odinioară Lipinți) se află în raionul Ocnița, Republica Moldova. În perioada interbelică, în locul bătăliei a fost înălțată o troiță. Se presupune că faimoasa Bătălie de la Lipnic a început la fântâna Cadânei de lângă această localitate. Datând cel puțin din secolul XV, fântâna a fost reabilitată de câteva ori de-a lungul timpului. În 1970 Fântâna Cadânei și spațiul adiacent au fost incluse în Registrul Monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. A fost renovată în 2014, căci se afla în stare avansată de degradare, apa nu mai era potabilă, iar lemnul de la fântână era putrezit.
La 20 august 1672 a început prima domnie a lui Ștefan Petriceicu în Moldova. Ștefan Petriceicu
a avut trei domnii în Moldova: august 1672 — noiembrie 1673; februarie 1674; noiembrie 1683 — martie 1684. Ales ca domn, de către marea boierime în locul lui Gheorghe Duca, până la urcarea sa pe tron Ştefan Petriceicu, deţinuse rangul de mare clucer în Sfatul domnesc al ţării. A domnit puțin și cum spune Miron Costin era un om blând și un conducător slab, boierii neavând frică de el.
La început, a luat parte, alături de turci, la războiul dus de aceştia împotriva polonezilor, în Podolia, participând la asedierea şi cucerirea Cameniţei în1672. Din luna aprilie 1673, când reizbucneşte conflictul polono-turc la curţile marilor puteri europene se ştia, deja, că Petriceicu Vodă intenţiona să pornească la război alături de Polonia. La 11 noiembrie 1673, are loc bătălia de la Hotin, dintre 40.000 de poloni, conduşi de Sobieski, şi 60.000 de turci. În mijlocul luptei, Ștefan Petriceicu îi părăsește fățiș pe turci, care pierd marea bătălie și se retrag în cea mai mare parte peste Dunăre. Totuși, polonezii nu profită îndeajuns de victorie, deoarece generalul Sobieski spera la un ajutor bănesc de la turci ca să ocupe tronul Poloniei. Din acest motiv, mulți boieri moldoveni, în frunte cu Miron Costin, îl părăsesc pe Petriceicu. Astfel, spre finalul lunii noiembrie Ştefan Petriceicu este mazilit din porunca sultanului.
Demn de menționat, este aportul lui Ștefan Petriceicu la dezvoltarea culturii, căci el l-a susţinut, în mod substanţial, pe marele cărturar Dosoftei în punerea în practică a proiectelor sale. Dosoftei a fost alături de Petriceicu în toate împrejurările dificile prin care a trecut acesta. Printre apropiaţii lui Petriceicu s-a numărat şi serdarul Apostol Durac, unul din conducătorii răscoalei izbucnite în Moldova, în decembrie 1671, datorită fiscalităţii excesive promovate de către domnitorul, de atunci, Gheorghe Duca. Ştefan Petriceicu a ctitorit o serie de lăcaşe de cult. Averea sa va fi moştenită de nepoţii lui de soră, Ion şi Nicolae Hâjdău. Cel mai de seamă descendent al său a fost cunoscutul învăţat şi scriitor Bogdan Petriceicu Hașdeu.
La 20 august 1920 s-a născut Zoe Dumitrescu-Buşulenga, personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii şi pedagog, membru al Academiei Romane. Zoe Dumitrescu Bușulenga (1920- 2006) după 1989 a ales viaţa monahală la Mănăstirea Văratec având numele de Maica Benedicta. Zoe Dumitrescu Bușulenga, comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. Este autoarea unor lucrări de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică.
La 20 august 1946, în comuna Corlăteni, raionul Râşcani, s-a născut Victor Dumbrăveanu, scenarist, prozaic, redactor. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău în anul l968. Debutul literar are loc în anul 1975, cu placheta de povestiri „Insula de coral”. A activat în calitate de redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei” (1972-1977), colaborator la revista „Moldova” (1977-1986 şi 1995-2009), redactor-şef la revista „Orizontul”(„Columna”) ‒ 1986-1996, redactor-şef la ziarul „Capitala” ‒ 1996-2011. A colaborat cu studioul „Moldova-film” în calitate de scenarist a filmelor documentare. A decedat la 6 decembrie 2011.
În ziua de 20 august a anului 1980 a murit cântăreţul franco-american Joseph Ira Dassin, mai cunoscut sub numele Joe Dassin. Joe s-a născut în New York la 5 noiembrie 1938 , tatăl său fiind regizorul american Jules Dassin, iar mama sa era violonista maghiară Béatrice Launer. A copilărit la New York și Los Angeles. După ce tatăl său a fost trecut pe lista neagră a Hollywoodului în anii 1950, s-a mutat cu familia în Europa. Joseph Ira Dassin şi-a făcut studiile la Școala Internațională de la Geneva și la Institutul Le Rosey în Elveţia. A revenit apoi în Statele Unite pentru a studia la Universitatea Michigan din Ann Arbor. După colegiu, s-a mutat în Franța, unde s-a angajat la un post de radio. Aici a fost convins de o casă de discuri să-și înregistreze compozițiile. La începutul anilor 1970 cântecele lui Joe Dassin au atins primele poziții ale topurilor din Franța, devenind un artist renumit în această țară. Faptul că era poliglot l-a ajutat să înregistreze cântece și în limbile germană, rusă, spaniolă, italiană și greacă, pe lângă cele în franceză și engleză.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com