În 2013, locuitorii din Cernăuți ieșeau la proteste în Piața Centrală, dar mergeau și să protesteze la Kiev. Astfel, ei susțineau ideile care erau proclamate la EuroMaidan. Cu ocazia Zilei Demnității și Libertății, sărbătorită pe 21 noiembrie, Suspilne Cernăuți reamintește cinci istorii ale oamenilor pe care le-a înregistrat în 2021.
Când studenții au fost bătuți în Maidan, Natalia Șadna studia la universitate. Ea a devenit voluntară și colecta bani pentru autobuzele către Kiev. Cu aceste autobuze, oamenii din Cernăuți puteau merge să susțină protestele din capitală.
În noiembrie 2013, protestatarii au început să iasă în Piața Independenței cu cererea de a relua procesul de integrare europeană și de a alege un vector de dezvoltare pro-european pentru Ucraina, lucrând la implementarea regimului fără vize. Protestatarii cereau libertate pentru deținuții politici, precum și alegeri anticipate și schimbarea puterii lui Viktor Ianukovyci. De asemenea, una dintre cerințele EuroMaidanului era lupta împotriva corupției și lustrația tuturor funcționarilor din perioada lui Ianukovici. Cei de la EuroMaidan cereau pedepsirea celor vinovați de aflicarea forvei față de studenți și lichidarea structurilor de forță (detașamentele cu destinație specială Berkut, Grifon și altele).
Cu astfel de autobuze, a mers de câteva ori la Kiev și un coleg de-al Nataliei, Vasyl Drebit. „Seara m-a sunat tata și mi-a spus că a primit o rană de șrapnel. M-a rugat să nu merg la Kiev. Eu, desigur, i-am spus tatei că nu voi merge, dar nu am putut să mă țin de cuvânt, deoarece tocmai în aceste zile era importantă prezența fiecăruia,” spune Drebit. După ce a ajuns în Maidan, a primit o rană prin împușcare în coapsă. Glonțul a ieșit, fără a deteriora osul sau artera.
Astfel de victime primeau ajutor în Kiev de la anesteziologul din Bucovina, Mykola Ryhlițki. El a mers acolo pentru a susține ideile Maidanului. Ulterior, când au început ciocnirile, a început să trateze răniții. Potrivit lui Ryhlițki, la acea vreme medicii erau ajutați de oameni fără nicio experiență. „Oamenii pur și simplu deveneau asistente medicale și sanitari. Un medic era la prețul aurului. Dar ne ajutau, stăteau la coadă voluntari cu medicamente și echipamente,” spune Ryhlițki.
Fiul Eroului Sotnii Celeste, Vasyl Aksenin, învăța la liceu când tatăl său a fost rănit în Maidan. „El pur și simplu mi-a spus seara că pleacă, pentru că îi bat pe cei ca fiii săi: „Trebuie să îi apăr”, povestește Bogdan Aksenin. Din cauza rănilor, Vasyl Aksenin, în vârstă de 52 de ani, a murit în spital.â
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com