La 23 decembrie 1823, la Iaşi s-a născut Alexandru Flechtenmacher, compozitor, violonist şi dirijor român, autorul melodiei „Hora Unirii”. Alexandru Adolf Flechtenmacher a urmat studii muzicale în oraşul natal, iar apoi a studiat la Conservatorul din Viena. A participat la Revoluţia de la 1948, perioadă în care a scris mai multe cântece patriotice. În perioada 1864-1869 Alexandru Flechtenmacher a fost director la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București, instituție care a devenit ulterior Universitatea Națională de Muzică.
Este autorul primei operete românești, „Baba Hârca“, pe text de Matei Millo. Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la Teatrul Național din Iași, ca operată-vrăjitorie în două acte și trei tablouri. Matei Millo a interpretat rolul principal, fiind și primul actor român care a jucat în travesti. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul „Mihai Eminescu”. Alexandru Flechtenmacher a compus şi cupletele pentru piesele scriitorului Vasile Alecsandri. A scris muzică pentru aproape toate spectacolele româneşti de teatru apărute între anii 1840-1880, creând circa 600 de piese muzicale. Alexandru Flechtenmacher a compus muzica pentru „Hora Unirii”, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri.
Opera compozitorului este inspirată din folclor, iar multe din creaţiile sale, în special hore şi sârbe, au intrat în repertoriul lăutarilor români. De numele lui se leagă şi Conservatorul din Bucureşti, el fiind fondatorul instituţiei pedagogice şi primul director al acesteia. Alexandru Flechtenmacher s-a stins din viaţă la Bucureşti, la 28 ianuarie 1898.
La 23 decembrie 1923, în satul Cernoleuca, raionul Dondușeni, s-a născut pictorul Igor Vieru. Absolvă școala primară din sat, apoi gimnaziul din Climăuți. Vicisitudinile vieții îl determină să abandoneze învățătura și să plece la muncă în România. A revenit la baștină în 1944 cu două valize de cărți. Se angajează învățător de limba franceză la școala din Horodiște. Primele creații a lui Igor Vieru au fost executate pe sticlă. Picturile acestea reprezentau diferite imagini din viață pe care învățătorul Igor Vieru le demonstra elevilor pentru a le cultiva gustul estetic.
În 1946 Igor Vieru se înscrie direct în anul trei la Școala de Arte Plastice I. Repin din Chişinău pe care o absolvă în 1949. Doi ani profesează ca pedagog la școala de pictură din Călărași.
În pictură s-a afirmat prin lucrarea „Ion Creangă ascultă basmele unui ţăran» (1954). Această lucrare îl ajută să-și croiască propria cale spre Uniunea artiștilor plastici al cărei membru devine. Din 1957 se stabilește cu traiul la Chișinău. Un timp lucrează la revista „Chipăruș”. Mai târziu e numit director al Muzeului de arte plastice din Chișinău, apoi expert al comisiei de atestare a lucrărilor de arta pentru expoziții. Urmează compoziţiile: „La împărţirea pământului» (1957) şi „În ajunul răscoalei» (1963), apoi tablourile: „Primăvara» (1961), „În satul natal» (1964), „Vetre calde» (1966), care se impun printr-un colorit proaspăt şi original. Vin apoi o serie de triptice: „Ctitorii satului» (gravuri în linoleum, 1966), „Fericirea lui Ion» (1967), „Balada despre pământ» (1970). Un loc aparte în creaţia lui îl ocupă peisajul: „Toamna», „Nucarii», „Sărbătoare la Cernoleuca» ş.a., precum şi ciclul de gravuri „Inima cântă» (1964). În tablourile „Vremea logodnelor» (1970), „Semănatul» (1972), „Griji de primăvară„ (1975), „Meşterul Manole» (1982) ş.a. tratează subiecte în spiritul tradiţiilor populare. Este cunoscut ca portretist, ilustrator de cărţi, scenograf. În 1976 devine laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M. La 1983 i se conferă titlul Artist plastic al poporului din R.S.S.M.
Împreună cu Mihai Grecu și Valentina Rusu-Ciobanu au stat la baza școlii naționale de pictură. Opera sa însumează circa 70 picturi și 12 culegeri de ilustrații de carte. Igor Vieru aparţine generaţiei de pictori moldoveni care s-a impus graţie lucrărilor cu subiecte rustice. Dezvoltând subiectele rustice, marele maestru a încercat să transmită, prin intermediul culorii, noile valori intelectuale şi spirituale ale contemporanilor săi. După o boală îndelungată, la 24 mai 1988 Igor Vieru se stinge din viață. A fost înmormântat la baștină, în satul Cernoleuca.
La 23 decembrie 1941, la Opera Română din Bucureşti a avut loc premiera operei „Capra cu trei iezi” de Alexandru Zirra (libret Al. Zirra, după povestea lui Ion Creangă). Alexandru Zirra (1883-1946) a fost un compozitor și pedagog român. A studiat la Conservatorul de Muzică din Iaşi, unde i-a avut profesori pe Sofia Teodoreanu, Gavriil Musicescu și Titus Cerne. Ulterior s-a perfecționat la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano (1905-1907; 1909-1911), sub îndrumarea lui Carlo Gatti. A fost profesor și director la Conservatorul din Iaşi între anii 1907-1925 și 1935-1940. În perioada 1935-1940 a plecat la Cernăuţi, unde a înființat și a condus Institutul de Muzică și Teatru. În 1940 s-a mutat la București fiind numit director al Operei Române din Bucureşti în perioada 1940-1941. În 1928 a publicat un Tratat de armonie, necesar procesului de învățământ muzical. Alături de munca la catedră, el a desfășurat o bogată activitate componistică, abordând, practic, toate genurile muzicale. În 1944 a fost distins cu premiul „G. Hamangiu” al Academiei Române.
La 23 decembrie 1962 s-a născut Stefan W. Hell, fizician german originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie pe anul 2014. Stefan Hell provine dintr-o familie de șvabi bănățeni. Mama sa a fost învățătoare, iar tatăl inginer. A copilărit la Sântana, în județul Arad, unde a urmat școala elementară între anii 1969 și 1977. În anul 1977 a fost admis la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara, ale cărui cursuri le-a urmat până în 1978, când a emigrat cu familia în Republica Federală Germania. În 1996 a obținut calificarea postdoctorală care permite în Germania obținerea poziției de profesor universitar. Anul următor s-a angajat la Institutul Max Planck pentru Chimie Biofizică din Göttingen, unde s-a axat pe cercetări în domeniul microscopiei optice. La 15 octombrie 2002 a ajuns directorul institutului. În 2003 a obținut o poziție de conducător al secției de microscopie optică de mare rezoluție, pentru ca în 2004 să fie numit profesor onorar la Universitatea din Göttingen. Hell este membru de onoare al Academiei Române din 2012.
La 23 decembrie 2017 a încetat din viață Dumitru Covalciuc, istoric, folclorist, scriitor și publicist român din Cernăuți. Dumitru Covalciuc s-a născut la 2 ianuarie 1947, în satul Oprișeni, raionul Hliboca. Deși părinții ar fi dorit să-l vadă preot, Dumitru se înscrie la Institutul de medicină din Chișinău. Părăsește această facultate pentru a urma cursurile Facultății de Limbi Romanice și Germanice a Universității din Cernăuți, secția de limba și literatura franceză (1966-1971), deoarece își dă seama că pasiunea sa o reprezintă istoria Bucovinei și valorificarea tezaurului folcloric al ținutului natal. A activat la ziarul „Zorile Bucovinei” până la pensionare. A înființat, sau chiar a condus, mai multe societăți culturale prin care să fie sprijinit și promovat specificul tradițional românesc în Bucovina: Societatea de Cultură Românească „Mihai Eminescu” (1989, membru fondator), Societatea Culturală „Arboroasa” (1990, președinte), Institutul Obștesc de Istorie, Restituiri Literare și Folclorice „Dimitrie Onciul”, Cernăuți (1992, fondator și director). După 1990, odată cu începerea mișcării de renaștere culturală și națională a românilor din nordul ocupat al Bucovinei, s-a dedicat activității de publicare de documente privind istoria tragică a acestora, în paginile publicaților românești din nordul Bucovinei, cât și în presa periodică din România și Basarabia. De asemenea, a tradus manuale pentru școlile românești din Ucraina, a promovat înființarea unor muzee sătești de istorie și a militat pentru introducerea unui curs de istorie a românilor în școlile cu predare în limba română din regiunea Cernăuți. El publică pagini inedite din istoria poporului român, aproape necunoscută în fostele hotare ale imperiului sovietic, și aduce lângă sine tineri profesori de istorie din regiune, care studiază istoria adevărată a ținutului natal și o trimite pe băncile școlilor. A editat ziarul „Codrul Cosminului”, revista „Miorița” (1992-1993), „Calendarul poporului” (1993), „Calendarul ortodox al românilor bucovineni” (1992-1993, 1993-1994), „De la Nistru pân’ la Tisa” (1993). Cele 27 de volume ale Almanahului cultural-literar „Țara Fagilor” reprezintă cea mai amplă lucrare a lui Dumitru Covalciuc, ce va rămâne în istoria culturii române bucovinene, 27 de volume de documente istorice, literare și culturale. Este recunoscut meritul lui Dumitru Covalciuc la aflarea mormântului lui Iancu Flondor de la Maidanul Storojinețului. Tot el se află printre inițiatorii organizării pelerinajelor la Stejarul lui Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului și lui i se datorează instalarea primei Cruci de piatră pe gropile comune de la Fântâna Albă unde au fost împușcați mii de români, documentarea și editarea mărturiilor românilor deportați în Siberia și Kazahstan.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com