La 23 februarie 1658 a început domnia lui Mihnea al III-lea Radu în Țara Românească (23 februarie/5 martie 1658–23 noiembrie/3 decembrie 1659). Numit domn la 29 ianuarie, a intrat în țară cu trupe turcești la 17 februarie. După încoronarea de la mănăstirea Radu-Vodă de către patriarhul Macarie al Antiohiei și-a schimbat titlul de Domn cu cel de Ighemon și numele de Mihnea cu cel de Mihail-Radu. A dus o politică internă de consolidare a domniei, sprijinindu-se, împotriva marii boierimi, pe slujitorii militari (dorobanți), pe orășeni și pe țărani, cărora le-a îngăduit să se răscumpere, fără voia stăpânilor lor. Coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, a început acțiunile militare împotriva turcilor (1659). După câteva victorii obținute în sudul Dunării, atacat din spate de tătari și având împotrivă întreaga boierime, a fost nevoit să se retragă în Transilvania, unde a și murit (6 aprilie 1660).
La 23 februarie 1929 au început şi în România concursurile de frumuseţe. Magda Demetrescu a fost aleasa „Miss România 1929”. Liviu Rebreanu o descria astfel pe câştigătoarea concursului de Miss Romania : „Guriţa mică şi roşie ca o cireaşă coaptă, un corp minunat, sculptat parcă, în cea mai fină marmoră, un picioruş micuţ şi nervos, braţe pline, de o albeaţă strălucitoare, iată admirabilele elemente ce împodobesc pe aceea care va purta tricolorul frumuseţii române peste Ocean, la concursul internaţional din Galverston”. Magda Demetrescu a participat din partea României la a 10-a ediție a Miss Univers, din 1929, de la Glaveston în Statele Unite. A fost prima ediție la care a participat și a ajuns în finală (câștigând și locul 6) o româncă. A primit un premiu de 100 de dolari și un ceas-brățară.
La 23 februarie 1937 a încetat din viață Constantin Nicolae, baron de Hurmuzaki, entomolog, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți; filosof, jurist, membru de onoare al Academiei Române. Constantin a crescut la moșia tatălui său din Cernăuca. A urmat cursurile liceului din Cernăuți, unde a luat bacalaureatul în 1881 cu distincțiune. Apoi a studiat filosofia și dreptul la Facultatea de Filozofie și Științe din Viena, apoi la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți pe care a absolvit-o în 1888, obținând doctoratul în drept. În 1888, Hurmuzachi a intrat în serviciul procuraturii de finanțe din Cernăuți, dar pasiunea lui a aparținut științelor naturale. Astfel a scris în același an primul său articol științific, lung de 60 pagini, anume „Fauna de coleoptere din Bucovina”. Pentru a se dedica din plin studiilor biologice, consacrându-se cercetărilor entomologice, a părăsit serviciul nici măcar 2 ani mai târziu. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo. De la 1911 până în 1914 Constantin N. Hurmuzaki a fost ales în Parlamentul Bucovinei, din partea Partidului Național Liberal. În timpul Primului Război Mondial și până în 1925 a trăit cu familia la Viena și Bad Ischl, revenind de abia după aceea în patrie. Totuși a fost numit membru de onoare al Academiei Române deja în anul 1919. În 1930 a fost onorat cu titlul de Doctor honoris causa în științe, iar în 1931 a fost numit profesor universitar la facultatea nou înființată de entomologie și biogeografie a Universității din Cernăuți. Deși principalele interese științifice ale lui Constantin de Hurmuzaki s-au concentrat pe studiul compoziției speciilor și distribuției geografice a fluturilor și a gândacilor precum și a florei nu numai ale Bucovinei, Hurmuzachi a mai avut un alt domeniu de cercetare. A crezut în particular, că formarea faunei moderne de fluturi din Europa a început deja în terțiar și nu după ultima perioadă de gheață. Această ipoteză a fost contrar viziunilor bine stabilite ale majorității entomologilor vremii. Pentru a dezvolta ipoteza sa, a colectat și prelucrat numeroase informații din domeniile geologie, paleontologie, climatologie, zoologie și fitogeografie și a discutat teza activ cu colegii.
La 23 februarie 1950, în Coștangalia, Cantemir, s-a născut Haralambie Moraru, prozator și publicist din Republica Moldova. A absolvit în 1972 Facultatea de Filologie, secția Jurnalism a Universității de Stat din Moldova. A fost redactor la ziarele Tinerimea Moldovei și Literatura și Arta, redactor-șef la Chișinău, gazetă de seară, redactor la ziarul Curierul și redactor-șef adjunct la Literatura și Arta. A activat la Serviciul de presă al Primăriei municipiului Chișinău. A semnat volumele de proză: Nimeni nu rămâne singur, Grâu nou, Pragul dinspre zi, Ploi mari în secolul XX, Viața mai târziu, Scările; cel de publicistică Lecția Iurie Colesnic, despre autorul Basarabiei necunoscute. I s-a conferit Premiul „Boris Glăvan” al Tineretului din Moldova (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004) și titlul onorific Maestru al Literaturii (2010). A decedat la 7 noiembrie 2016, la Râșcova, Criuleni.
La 23 februarie 1961, în localitatea Molnița, regiunea Cernăuți, s-a născut Mihai Amihalachioaie, acordeonist și dirijor. A început să studieze muzica la şcoala de muzică din orașul Herța. Apoi îşi continuă studiile la Colegiul de Muzică „Stefan Neaga”. În anul 1985 a absolvit Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” (în prezent — Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), specialitatea: pian, acordeon și dirijat orchestra populară. Cariera muzicală în calitate de acordeonist și dirijor de muzica populară a ansamblului „Busuioc Moldovenesc” şi-a început-o în anul 1985. Cea de a doua facultate a absolvit-o în anul 1997 la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, specialitatea — dirijat muzică simfonică și de operă. Din anul 1998 este dirijor al Filarmonicii Naționale, al Orchestrei Naționale de Cameră, al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii din Chișinău și dirijor al Teatrului Naţional de Operă și Balet de la Chișinău. În anul 2001-2002 Mihai Amihalachioaie își perfecționează măiestria cu maestrul Antoni Ros Marba la Barcelona (Spania) la dirijat simfonic. A avut numeroase turnee în Spania, Bulgaria, Romania, Germania, Franța, Italia, Anglia etc. S-a stins din viață pe 12 februarie 2024.
Evenimente istorice din ziua de 23 februarie:
303: Încep cei opt ani de prigoană anticreștină, cunoscută de istorie ca „persecuția dioclețiană” și demarată la 23 februarie 303, când împăratul roman Dioclețian a ordonat distrugerea bisericii creștine din Nicomedia, o catedrala-simbol a creștinilor în acea vreme.
532: Împăratul bizantin Iustinian I pune piatra de temelie a unei noi bazilici creștine ortodoxe la Constantinopol: catedrala Sfânta Sofia.
1271: Prima mențiune documentară a orașului Brașov.
1443: S-a născut Matia Corvin, rege al Ungariei, fiul lui Iancu de Hunedoara.
1633: Sublima Poartă îl confirmă ca domn al Țării Românești pe Matei Basarab, nepot al lui Neagoe Basarab, descendență care l-a ajutat fără îndoială la obținerea domniei.
1685: S-a născut compozitorul Georg Friedrich Händel.
1893: Rudolf Diesel a obținut brevetul pentru motorul cu aprindere prin comprimare (motorul Diesel).
1942: Al Doilea Război Mondial: SUA și Marea Britanie semnează la Washington, D.C. convenția cu privire la acordarea ajutorului reciproc împotriva agresiunii germane. Convenția a stat la baza colaborării americano-britanică, până la victoria finală.
1956: Urmare unor discuții cu ușile închise, purtate cu conducerea Partidului Comunist (b) al URSS, Nikita Hrușciov denunță oficial și public cultul personalității și crimele lui Stalin.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com