La 26 septembrie s-a săvârșit din viață Sfântul Ioan, Apostol, Evanghelist (secolul I – secolul al II-lea). Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut și ca Ioan Teologul. A fost unul din cei Doisprezece Apostoli și a scris Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole canonice: I Ioan, II Ioan și III Ioan și Apocalipsa. Prăznuirea sa principală este în 8 mai, apoi împreună cu cei Doisprezece Apostoli în 30 iunie, iar adormirea sa în 26 septembrie.
După Petru, Ioan este probabil cel mai cunoscut dintre primii Doisprezece Apostoli ai lui Isus. El și fratele său, Iacov, au fost alături de Petru în unele dintre cele mai importante momente ale slujirii Salvatorului în viața muritoare, iar el a fost, de regulă, asociat unui număr de cinci cărți din Noul Testament. Apropierea sa personală față de Domnul este sugerată în Ioan 13:23: „Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus”. De-a lungul secolelor, arta creștină a descris această scenă, descriindu-l pe Ioan ca fiind un tânăr care se sprijinea adesea pe brațele Salvatorului. Aceasta este originea titlului său unic, Ioan cel Iubit, însă mărturia și misiunea sa dezvăluie aspecte ale calității de ucenic pe care toți le putem avea.
La 26 septembrie 1387 domnul Moldovei, Petru I Musat, recunoaște suzeranitatea poloneză, în ziua de Înălţarea Sfintei Cruci printr-un act omagial făcut la Liov regelui Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello. Petru al II-lea (Fiul Margaretei Mușata), numit și Petru Mușat de unii istorici, a fost domnul Moldovei între 1375 și decembrie 1391.
La 26 septembrie/8 octombrie 1881, la Târnauca, sat de lângă Herța, s-a născut Vasile Bogrea, lingvist și filolog, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din Iași (1902–1906) și a audiat cursuri de Filologie clasică la Berlin. A fost profesor de Limba greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț, la Liceul Internat din Iași, profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. Împreună cu Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române și a Societății Etnografice din Cluj, devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora. A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet și traducător. S-a stins din viață la 8 septembrie 1926, la Viena. În zilele noastre, în fața Liceului din Târnauca a fost ridicat bustul slăvitului lingvist și filolog.
La 26 septembrie 1928, la Bravicea, raionul Orhei din Basarabia s-a născut
membru titular (din 1976) al Academiei de Științe a Moldovei, fratele geamăn al lui Sveatoslav Moscalenco. Între anii 1946–1951 a studiat la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Chișinău. A fost admis în ULCT din anul întâi de facultate, fiind exclus în anul 1956. La absolvire, a rămas asistent în facultate. A susținut teza de Doctor Abilitat în Științe fizice-matematice în anul 1961 și a revenit la Chișinău, cercetător științific superior, apoi șeful secției de fizică statistică la Institutul de Fizică Aplicată al Academiei de Științe de la Chișinău. Principalele sale preocupări științifice se referă la teoria semiconductorilor, sisteme magnetice neordonate, teoria supraconductibilității. A contribuit la teoria tranzițiilor polifononice și la elaborarea teoriei supraconductorilor polizonali. A fost timp de 15 ani reprezentantul plenipotențiar al Republicii Moldova la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, a susținut cursuri la Universitatea Normală Nord-Estică din Changchun (China), la Salerno (Italia) și Duisburg (Germania). A fost distins cu Ordinul Republicii (1996), Medalia „Dimitrie Cantemir” etc. A decedat la 2 aprilie 2018.
La 26 septembrie 2016 a decedat Anastasia Istrati, interpretă de muzică populară din Republica Moldova. Anastasia Istrati s-a născut la 23 noiembrie 1942 în satul Sireţi, raionul Străşeni. A făcut studii la Școala de Muzică din Slobozia (1959-1963) în clasa de dirijor cor a profesorului Petre Stroiu. Anastasia a fost coristă în Capela „Doina” a Filarmonicii din Chişinău în anii 1963-1966 și 1974-1975 și la Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău în anii 1977-1981 și din 1982. A fost solistă în orchestrele de muzică populară „Mugurel” (1966-1974) și „Fluieraș” (1974-1977). A fost în turnee în orașe ca Budapesta, Berlin, Madrid, Bruxelles. În 1967 a jucat într-un film muzical realizat de Emil Loteanu. A fost distinsă cu Premiul I la un Festival de Muzică Populară de la Moscova. În 2010 i s-a decernat Titlul onorific „Maestru în Artă”.
Evenimente istorice din ziua de 26 septembrie:
70: După un asediu devastator, armata romană comandată de viitorul împărat Titus încheie cucerirea Ierusalimului și zdrobește principalul centru al Marii Revolte Iudaice. Al Doilea Templu fusese deja distrus în cursul asediului, iar căderea orașului devine unul dintre evenimentele fundamentale ale istoriei iudaismului și ale lumii antice. Un detaliu istoric fascinant este că Arcul lui Titus din Roma, construit pentru a celebra această victorie militară, conține o friză detaliată ce prezintă soldații romani jefuind comorile Templului. Printre artefactele sculptate se află celebra Menorah, care a servit două milenii mai târziu drept model direct pentru stema oficială a statului modern Israel.
1497: Armata regelui polon Ioan Albert, aflată în campanie împotriva lui Ștefan cel Mare pentru a-l instala pe tron pe fratele său, Sigismund, începe asedierea cetății Sucevei. Fortăreața va rezista bombardamentelor până pe 18 octombrie, ducând la o retragere ce va preceda faimoasa confruntare din Codrii Cosminului. Capacitatea uluitoare de rezistență a cetății s-a datorat unei inovații arhitecturale comandate anterior de Ștefan cel Mare: umplerea spațiului dintre zidurile vechi ale fortăreței și cele noi de incintă cu pământ și pietriș, o soluție inginerească ce a absorbit și neutralizat excelent șocurile cinetice ale artileriei de asediu poloneze.
1830: Țarul Nicolae I aprobă decizia de a muta linia vamală a imperiului de pe râul Nistru pe râul Prut, parte a procesului de restrângere a autonomiei provinciei anexate în 1812. Pe lângă alinierea politică, desființarea cordonului vamal interior de pe Nistru a fost o lovitură letală pentru manufacturile locale; piața basarabeană a fost rapid inundată de mărfuri ieftine din provinciile centrale rusești, distrugând afacerile autohtone și transformând definitiv fosta regiune moldovenească într-o anexă agricolă a imperiului.
1905: Lucrarea „Despre electrodinamica corpurilor în mișcare” este publicată în prestigioasa revistă germană Annalen der Physik, moment care desființează mecanica newtoniană clasică bazată pe spațiu și timp absolute. Ceea ce conferă acestei realizări o aură excepțională este contextul în care a fost produsă. Albert Einstein, în vârstă de 26 de ani, nu avea acces la laboratoare universitare sau finanțări academice; el a conceput și redactat lucrarea teoretică revoluționară în timpul liber, lucrând ca simplu funcționar (expert tehnic de clasa a treia) la un birou federal de brevete din Berna, Elveția.
1968: Ziarul „Pravda” a făcut publică „doctrina Brejnev” privind „suveranitatea limitată” a țărilor socialiste.
1977: Reactorul nr. 1 al Centralei Nucleare de la Cernobyl (RBMK-1000) produce primele sale cantități de energie. Momentul capătă retrospectiv o încărcătură terifiantă, centrala devenind nouă ani mai târziu epicentrul celui mai grav accident nuclear civil din istorie. Documentele desecretizate ulterior au demonstrat că, din cauza presiunilor absurde exercitate de regimul sovietic pentru respectarea termenelor de predare cincinale, constructorii au compromis conștient siguranța încă de la prima unitate. Una dintre cele mai grave abateri a fost acoperirea complexului cu mii de metri pătrați de bitum și materiale de izolație extrem de inflamabile, o eroare de execuție care va asigura proporțiile apocaliptice ale incendiului din 1986.
1983: În noaptea de 26 septembrie, aflându-se în funcția de ofițer de serviciu operativ la punctul de comandă al Sistemului de avertizare timpurie privind atacul cu rachete al trupelor de apărare antiaeriană „Serpuhov-15”, locotenent-colonelul sovietic Stanislav Petrov a luat decizia de a ignora indicațiile sistemului automat privind lansarea de către America a cinci rachete balistice intercontinentale „Minuteman”, fiecare având zece rachete, spre teritoriul URSS. Ghidat de bunul simț (cinci rachete sunt prea puține pentru o primă lovitură într-un război), Petrov a considerat alarma ca fiind falsă și a avut dreptate: a fost vorba despre o defecțiune a sistemului de avertizare. Astfel, locotenent-colonelul a prevenit, probabil, un război nuclear. În 2006, organizația publică internațională „Asociația Cetățenilor Lumii” i-a înmânat colonelului în retragere premiul său — statueta „Mâna care ține globul pământesc”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com