La 27 ianuarie 1756, la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, s-a născut compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart. Wolfgang era fiul lui Leopold Mozart un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui-arhiepiscop de Salzburg. În registrul de botez, copilul a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, el și-a luat numele de „Amadeus”, traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitor de Dumnezeu”). Încă de mic copil, Mozart a dat dovada geniului său muzical. La 5 ani, înainte de a şti să scrie, el a compus câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. Concertul de la Viena, în fața familiei imperiale a făcut parte dintr-un turneu european, care a durat 9 ani, inițiat de tatăl său, pentru a arăta întregii lumi talentul micului geniu. Turneul trebuia să dureze, inițial, 3 săptămâni, însă după succesul primului concert, care a avut loc la München, unde micul Wolfgang a cântat la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, vestea a început să se răspândească în toată Europa și toată lumea dorea să-l vadă pe micul Mozart. După concertul de la Viena, a urmat un turneu european, Mozart concertând în numeroase orașe, precum Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris, Versailles și Londra, unde a rămas un an, înainte de a se întoarce în Austria trecând prin Franţa, Elveţia şi Bavaria.
Între decembrie 1769 şi martie 1771, Mozart a efectuat un lung turneu în Italia, concertând la Verona, Milano, Florența, Roma, Napoli, și în multe alte orașe au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.
În cursul anului 1791, Mozart a scris numeroase capodopere. Primăvara, Mozart a început să lucreze la „Flautul fermecat”, al cărui libret fusese redactat de Emmanuel Schikaneder, director al teatrului „Auf der Wieden, im Freihaus”. La 30 septembrie 1791, „Flautul fermecat” era prezentat pentru prima oară la Viena, cu Schikaneder în rolul lui Papageno. Dar, Mozart nu a profitat prea mult de acest succes, care ar fi putut să-i relanseze cariera, pentru că la 5 decembrie 1791, compozitorul a murit. Evenimentul a fost trecut sub tăcere, iar înmormântarea a fost modestă. Au apărut şi speculaţii cu privire la cauza morţii, suspectându-se o otrăvire. Potrivit variantei cel mai des acceptată de istorici, genialul compozitor a murit de febră reumatismală recurentă şi insuficienţă renală reumatoidă.
La 27 ianuarie 1907 a apărut săptămânalul „Moldovanul”. Publicație săptămânală, cu subtitlul Gazetă națională independentă, apărută la Chișinău între 14/27 ianuarie 1907–15 octombrie 1908, a fost cea de-a doua publicație periodică de limba română din gubernia rusească Basarabia și l-a avut redactor, editor și unic colaborator permanent pe Gheorghe V. Madan. Din articolul cu caracter programatic publicat în nr. 1 al ziarului rezulta că noua publicație periodică își propunea să lupte „pentru redeșteptarea națională și dezrobirea economică” a românilor moldoveni din Basarabia, pentru ca în consecință „să redobândim ceea ce nu mai avem și ni se cuvine”.
Prin publicarea masivă a operelor literaților români, ziarul „Moldovanul” devenise în Basarabia o veritabilă antologie a literaturii române. Și-a adus contribuția și la cultivarea conștiinței istorice a românilor basarabeni. În cadrul rubricilor „Din istoria moldovenilor”, „Din istoria neamului”, „Bărbați însemnați ai neamului”, „Istorie” etc. au fost publicate numeroase fragmente și articole cu conținut istoric, în mare parte reluate din operele cronicarilor, istoricilor munteni, moldoveni, transilvăneni, care familiarizau cititorul basarabean cu cele mai frumoase pagini de glorie din istoria neamului românesc. Publicarea masivă a folclorului autentic românesc din Basarabia a fost un alt merit incontestabil al ziarului „Moldovanul”. Aproape în fiecare număr al ziarului, la rubrica „Cântece”, erau inserate cântece, balade, bocete populare, selectate cu grijă de Gh. V. Madan. În paginile periodicului au fost publicate fragmente și din folclorul altor provincii istorice românești.
La 27 ianuarie 1936 s-a născut la Cluj, Florin Piersic, actor român de teatru şi film. Florin Piersic a jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. A debitat cinematografic în filmul „Ciulinii Bărăganului” din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul mai ales în filme istorice – „Neamul Șoimăreștilor” din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut „De-aș fi Harap Alb” (1965), regizat de Ion Popescu-Gopo. Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu. A fost decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. Cu câţiva ani în urmă Florin Persic a vizitat Cernăuţiul, unde s-a întâlnit cu reprezentanţii comunităţii româneşti din nordul Bucovinei.
La 27 ianuarie 1936, la Brăila, s-a născut Nicăpetre (Petrică M. Bălănică),plastician – desenator și sculptor. A absolvit Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu”, în 1964. S-a afirmat de la debut ca un artist original, de mare valoare. A publicat desene, încă din studenție, în revistele Luceafărul, România Literară, Săptămâna, Viața Românească, a ilustrat volumele: Poeme de Theodor Balș, Libertatea de a trage cu pușca de Geo Dumitrescu, Veșmânt și culoare de Cristina Anghelescu, Coloana fără sfârșit de Mircea Eliade. Prima expoziție personală, de sculptură și desen, Cariatide, a fost în 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expozițiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo, expoziția de desen la Galeria Amfora (1975), expoziția de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului București (1976), expoziția de sculptură și desen la Galeriile de artă Bacău (1979), expoziția de desen la Galeria Galateea (1980). Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: A fost aici, odată…, Zăbală și paloș, iar la Târgu-Jiu a realizat decorația exterioară de la sediul primăriei (32 de capiteluri). La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creația sa de desenator și de sculptor, realizată între 1962–1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în țară. A decedat la 21 aprilie 2008, în Canada.
La 27 ianuarie 1948, în satul Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, s-a născut Iulian Filip, poet, dramaturg, folclorist. După absolvirea școlii medii din Sofia, devine student la Universitatea Alecu Russo din Bălți (1965), facultatea de fizică și matematică, apoi – la litere, aceeași universitate. După absolvirea Universității în 1970 urmează cariera de cercetător științific în calitate de doctorand în sectorul folclor al Secției de etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova. Teatrul popular (folcloric) este tema investigațiilor și a tezei elaborate, în baza căreia este angajat în funcția de colaborator științific al Academiei, unde activează până la 1985. Din 1990 este numit șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. De la debutul său editorial din 1974 cu placheta de versuri „Neîmpăcatul meșter” și până în prezent rămâne un poet îndrăgit al copiilor și maturilor, autor de versuri pentru numeroase cântece, neobosit cercetător științific. „Iulian Filip, vine cu o bogăţie a lui, pe care foarte generos ştie să o împărtăşească lumii. Pornind de la miniatural poate ajunge la universal în versurile sale, oricând ne transferă într-o lume poetică feerică, el lasă urme bune în tot ce face” – astfel l-a caracterizat scriitorul Ion Hadârcă.
Evenimente istorice din ziua de 27 ianuarie:
98: Traian a devenit împărat al Imperiului Roman. După moartea lui împăratului Cocceius Nerva pe tronul Imperiului Roman a urcat fiul adoptiv al acestuia, Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53 – 8/9 august 117).
1839: S-a născut Pavlo Ciubynski, etnograf, folclorist, poet și activist civic ucrainean, autorul versurilor Imnului de Stat („Încă nu a murit Ucraina”).
1855: Conducerea Școlii ostășești din București a solicitat Eforiei școalelor publicarea lucrării Puterea armată și artă militară la români de Nicolae Bălcescu (1844), fiind necesară pentru predarea cursului de istorie militară.
1860: A fost publicată pentru prima dată ediția completă a volumului „Cobzarul” de Taras Șevcenko.
1903: S-a născut Silvia Șerbescu (Silvia Chelaru), pianistă, printre primii pianiști clasici importanți produși de școala română de pian, profesor universitar.
1941: Au început, la Washington, consfătuiri secrete între Statele-Majore englez și american (până la 29 martie 1941); au fost adoptate principiile fundamentale ale strategiei războiului împotriva puterilor „Axei” (planul „ABC1”).
1945: Eliberarea de către forțele sovietice a lagărului de exterminare de la Auschwitz, Polonia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com