La 27 septembrie 1879, la Pașcani, s-a născut Visarion Puiu, mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române, refugiat în 1944 în Occident. A urmat Seminarul Teologic inferior la Roman, Seminarul „Veniamin Costachi” din Iași, Facultatea de Teologie din București. În 1905 a revenit la Roman, unde s-a călugărit, fiind tuns în monahism la Catedrala Episcopală de către episcopul Gherasim Safirin, care peste câteva zile l-a hirotonit diacon pe seama Catedralei. Trimis la Galați, a fost diacon la Catedrala Episcopală a Dunării de Jos, apoi ieromonah, protosinghel, arhimandrit și vicar, în același timp și director al Seminarului Sfântul Andrei. În timpul războiului, a transformat școala în spital. A fost apoi în timp: episcop de Argeș, episcop de Hotin, mitropolit de Bucovina, mitropolit de Transnistria la Odesa, cârmuitor al Eparhiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală (1945-1958). Nicolae Iorga l-a apreciat drept unul din cei mai culți clerici ortodocși români din perioada interbelică. A fost condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București (1946), excomunicat de Sfântul Sinod al BOR (1950) și reabilitat post mortem de același for în 25 septembrie 1990. A plecat la cele veșnice la 10 august 1964, în Viels-Maisons, Franța.
La 27 septembrie 1905, în Știubeni, județul Botoșani, s-a născut Sebastian Popovici, poet, prozator și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Iași în 1931. A obținut titlul de Doctor în Psihologie-Pedagogie în 1940 la Facultatea de Filosofie și Litere din Cernăuți. A fost profesor la Liceul Militar și Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, la Liceul „Mihai Viteazul” din București, director al Casei Școalelor și a Culturii Poporului, profesor la școli din Buftea și București. A debutat la Calendarul (1933) și a colaborat la: Vremea, Universul literar, Sfarmă-Piatră, Însemnări ieșene, Orizont, Viața Basarabiei, Convorbiri literare etc. A debutat editorial cu volumul de poezii Din ploile orașului meu (1938), urmat de două plachete: Dumnezeu la mine-n casă și Iarba fiarelor. A scris și proză: Vătaful Neculai. A ținut conferințe sau a publicat materiale pe teme de pedagogie, a dramatizat povestiri de Cezar Petrescu, a lăsat în manuscris diverse schițe și piese de teatru scurt, a tradus din Alexei Tolstoi, N. Rakovskaia. A decedat la 5 octombrie 1974, la București.
La 27 septembrie 1945, la Sinăuţi, regiunea Cernăuţi, s-a născut Vasile Tărâţeanu, distins poet şi activist public, membru de onoare al Academiei Române. Regretatul poet Mircea Lutic repeta fraza, că unul singur, Vasile Tărâţeanu, deseori face mai mult decât instituţii întregi. Comunitatea românească din nordul Bucovinei niciodată n-a fost lipsită de oameni cu energie spirituală colosală, care prin fapte şi-au demonstrat devotamentul şi marea iubire de neam. În perioada de la finele secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea acest rol a fost pregătit pentru Vasile Tărâţeanu. Academicianul Mihai Cimpoi a accentuat: „Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâţeanu este veşnicul pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului cultural românesc-bucovinean şi unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptul din sufletul său înstrăinat, fără dichisuri şi zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine”. „Pelerinul romantic” Vasile Tărâţeanu a devenit o adevărată legendă, cel care căuta să promoveze, şi nu fără succes, în întregul areal românesc talentele româneşti din actuala regiune Cernăuţi, totul ce este de valoare în acest ţinut, consfinţit cu paşii săi de tânărul Eminescu. Dar, mai întâi de toate, Vasile Tărâţeanu a fost un poet profund. La 8 august 2022 a trecut în eternitate. A fost înmormântat în vechiul cimitir din oraşul Cernăuţi, în sectorul unde îşi dorm somnul de veci marile personalităţi ale neamului românesc din Bucovina.
La 27 septembrie 1947, în Sascut, județul Bacău, s-a născut Teodor Negoiță, cercetător și explorator, liderul cercetării polare românești, primul român care a atins Polul Nord (1995). S-a născut într-o familie de învățători. Având acasă o bibliotecă cu foarte multe cărți vechi de călătorii, a devenit pasionat de geografie și mai ales de descrierile unor expediții în zonele cele mai dificile de pe glob. A urmat Facultatea de Chimie Industrială de la Iași, în perioada facultății frecventând și cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. A obținut Doctoratul în Științe Chimice. A fost inginer chimist la o fabrică din Iași, la un Institut de proiectare și cercetare din București. S-a axat apoi pe un domeniu care îl fascina de copil, speologia. S-a implicat în organizarea mai multor expediții românești, în zonele înghețate din apropiere de Polul Nord: Groenlanda, nordul extrem al Canadei, arhipelagul Spitsbergen (Svalbard). În Groenlanda și Spitsbergen a călătorit de unul singur, parcurgând pe schiuri în jur de 300 de kilometri prin pustiurile înghețate. Voia să ajungă la Polul Nord, pentru a reuși s-a antrenat mai bine de un an. A învățat cum să reziste la temperaturi de –45° C și să tragă după el o sanie de 100 kg. La 21 aprilie 1995, ora 6.00, ora Bucureștiului, a devenit primul român care a atins Polul Nord, în cadrul unei expediții ruse de cercetare. Performanța lui a plasat România pe locul 11 în lume la capitolul cetățeni care au ajuns la Polul Nord. A format mai multe echipe de cercetători din domenii diferite, acestea fiind primele echipe românești care au activat în exteriorul țării: geografi, geologi, ingineri, medici, biologi etc. În anul 2006 a pus bazele primei și singurei stații de cercetări polare românești în Antarctica, Law-Racoviță, care, după moartea sa, poartă și numele său, Stația Law-Racoviță-Negoiță. A decedat la 23 martie 2011, la București.
La 27 septembrie 1972 a decedat Maria Lătărețu, vestită cântăreață română de muzică populară. A fost una dintre cele mai îndrăgite interprete din domeniu, fiind supranumită deseori Privighetoarea Gorjului. În cariera sa Maria Lătăreţi (1911-1972) a susținut un număr mare de concerte, a realizat numeroase înregistrări discografice și a participat la un număr mare de emisiuni de radio și TV. Încă din copilărie, Maria Lătărețu a cântat la hore, nunți, petreceri boierești etc. La 13 ani fratele artistei, Ioniță Borcan, îi cumpără o chitară și o învață să se acompanieze. În 1928 ea se căsătorește cu vioristul Mihai Lătărețu și cântă împreună în mai toate satele din Gorj. Ajunge pentru prima oară în Bucureşti în 1933, unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în Gorj. În 1937 este descoperită în Gorj de o echipă de folcloriști. Încântați de vocea, stilul și de repertoriul său tradițional, au invitat-o la Bucureşti pentru a o înregistra. Primele înregistrări ale Mariei Lătărețu au fost efectuate, pe cilindri de fonograf, la data de 19 iulie 1937. Cântă cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966. Întreprinde numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate. În septembrie 1972 Maria Lătărețu a pornit într-un turneu în toată țara. Moare, din cauza unei congestii cerebrale, la 27 septembrie 1972, în culise, după ce și-a susținut recitalul, la căminul cultural din comuna Româneşti, judeţul Botoşani. Este înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din Bucureşti.
Evenimente istorice din ziua de 27 septembrie:
1716: A murit, asasinat în Rumelia, Antim Ivireanul. Antim Ivireanul (1650-1716) a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 27 septembrie.
1822: Jean-François Champollion prezintă Academiei franceze celebra Lettre à M. Dacier, expunând rezultatele privind caracterul fonetic al hieroglifelor și marcând nașterea egiptologiei, fiind tradusă Piatra de la Rosseta. Momentul revelației a fost atât de intens din punct de vedere intelectual încât, în momentul în care și-a dat seama că scrierea era simultan fonetică și ideografică, Champollion a alergat în biroul fratelui său, a strigat „Je tiens mon affaire!” (Am găsit!), după care a leșinat pe loc, rămânând prăbușit la pat, într-o stare de epuizare extremă, timp de 5 zile.
1825: Este inaugurată Stockton and Darlington Railway în Anglia, prima cale ferată publică operată parțial cu locomotive cu abur. Acest moment a catalizat revoluția industrială globală. Totuși, teama societății față de „calul de fier” era atât de mare încât regulile epocii pionieratului feroviar au impus ca, în fața multor trenuri de pasageri, să galopeze un om pe cal agitând un steag (așa-numitul flagman), pentru a avertiza trecătorii de apropierea acestei mașinării pe care publicul larg o considera un instrument periculos gata să explodeze.
1909: Regele Carol I inaugurează oficial marile lucrări ale Portului Constanța, coordonate de inginerul Anghel Saligny, oferind României o poartă maritimă esențială. Saligny nu s-a limitat la simple docuri; el a proiectat în incinta portului un complex de silozuri de cereale monumentale, care au reprezentat o premieră tehnologică la nivel mondial: au fost printre primele structuri uriașe din lume construite integral din beton armat prefabricat, influențând ulterior arhitectura industrială de pretutindeni.
1938: Constructorul sovietic Serghei Koroliov este condamnat la zece ani sub acuzația de participare la o organizație troțchistă și trimis la minele de aur.
1939: După un asediu german cu bombardamente devastatoare, conducerea militară a Varșoviei ordonă încetarea luptelor, actele capitulării fiind semnate a doua zi. Decizia nu a fost luată din lipsa muniției, ci din cauza unei catastrofe umanitare ireversibile: sistemul de apă al capitalei poloneze fusese complet spulberat, forțând populația civilă să supraviețuiască bandajându-și rănile cu haine murdare și bând apă amestecată cu moloz direct din craterele lăsate de obuze pe străzi.
1940: Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia imperială au semnat la Berlin Pactul Tripartit, creând o alianță militară cunoscută sub numele de „Puterile Axei”.
1941: În Kievul ocupat a fost publicat ordinul comandantului german intitulat „Către toți evreii din orașul Kiev”. Evreii au primit ordin să adune lucrurile necesare și să se prezinte la punctul de adunare din zona Babi Yar „pentru evacuare”.
1952: S-a născut Dumitru Prunariu, cosmonaut, primul şi până în prezent singurul român care a zburat în spaţiul cosmic.
2001: Executivul României adoptă Planul pentru ciclul III MAP, document trimis către NATO a doua zi. Această mutare a fost esențială pentru obținerea invitației de la Praga (2002) și aderarea definitivă din 2004.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com