La 28 ianuarie 1845, în Timișoara s-a născut Iosif Ivanovici (Jovan Ivanović), clarinetist, dirijor și compozitor de muzici militare și muzică ușoară. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască de unul singur. În 1859 a intrat copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici a luat lecții de clarinet cu Alois Red, fiind unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său. A studiat muzica la Iași, sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr, fiind numit dirijor de formații de muzică militară. A rămas aproape întreaga viață la Galați, urmând cariera de ofițer. În anul 1900 a fost numit Inspector general al muzicii militare din România. S-a stabilit în 1901 la București și a murit aici un an mai târziu. A compus peste 350 de piese: mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular: Sârba moților. Piese precum Porumbeii albi sau Hora micilor dorobanți fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi. Cea mai cunoscută compoziție a sa este Valurile Dunării, care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, unde a câștigat premiul pentru compoziție și a devenit imnul expoziției. A decedat la 16/28 septembrie 1902, la București.
La 28 ianuarie 1889 s-a născut principesa Martha Bibescu, scriitoare româncă. Martha Bibescu (1889- 1973) a fost o romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit. A fost fiica lui Ion Lahovary, ministru al României la Paris și ministru de Externe, și a Smarandei (Emma) Mavrocordat. Martha Bibescu a fost soția prințului George Valentin Bibescu, care era văr primar cu Ana de Noailles. Este considerată drept una din primele femei-mason ale României și una dintre cele mai frumoase și cunoscute românce ale începutului de secol XX.
În ziua de 28 ianuarie 1898 a decedat Alexandru Flechtenmacher, compozitor, dirijor, pedagog român, întemeietorul Conservatorului din Bucureşti. Alexandru Flechtenmacher (1823-1898) este autorul primei operete românești – „Baba Hârca”, pe text de Matei Millo. Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la Teatrul Naţional din Iaşi. Matei Millo a interpretat rolul principal fiind și primul actor român care a jucat în travesti. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul Mihai Eminescu. A compus, de asemenea, muzica pentru „Hora Unirii”, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum și primele vodeviluri și cuplete pentru piesele lui Vasile Alecsandri și cântece patriotice.
La 28 ianuarie 1995, la Chișinău s-a stins din viață Vera Malev, prozatoare din Republica Moldova. S-a născut la 5 octombrie 1926 la Chișinău. A absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki» din Moscova (1961). În literatură a debutat în anul 1947, cu povestirea pentru copii „Niculăieş», pentru care a fost decernată cu Premiul întâi al Uniunii Scriitorilor din RSSM. Din anul 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor. În 1956 apare prima povestire de proporţii, „Meleag nesupus», care evocă evenimentele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Tendinţa de a sparge clișeele şi de a introduce soluţii artistice proaspete este proprie şi romanelor „Cântecul îşi face cale” (1961) şi „Cumpăna” (1970). Scriitoarea este autoarea mai multor cărți pentru copii. Vera Malev este deţinătoarea a câtorva distincţii de stat, laureată a Premiului de Stat al Republicii Moldova (1996, post mortem, pentru romanul „Recviem pentru Maria”).
Romanul „Recviem pentru Maria” a fost editat în 1986, iar în 2004 a fost tipărit în grafia latină. Scriitoarea a acoperit o enormă pată albă pe harta istorică a neamului, evocând sub formă artistică marile personalităţi ale trecutului. Vera Malev a plăzmuit o operă despre unul dintre talentele de excepție ale meleagului nostru. Anterior ea publicase schița „Trei întălniri cu Maria Cibotari” (1975), care a fost proiectul unui roman cu vestita cântăreața de operă. „Recviem pentru Maria” este romanul unui destin. Autoarea a reconstituit calea vieţii şi a creaţiei ilustrei artiste, apelând la documente oficiale, la amintirile oamenilor care au cunoscut-o, dar cel mai mult la propriile imaginații şi intuiții.
La 28 ianuarie 2017 a încetat din viață Ion Ungureanu, actor, regizor; luptător pentru identitate națională din Republica Moldova; ministru al culturii și cultelor, deputat. Ion Ungureanu s-a născut la 2 august 1935 în satul Opaci din comuna Căușeni, județul Tighina, astăzi în raionul Căușeni. A făcut studii de filologie la Institutul Pedagogic din Chișinău (1954-1955), apoi a studiat actoria la cunoscuta Școală teatrală „Boris Șciukin” din Moscova (1955-1960). Între anii 1963-1964 a mai urmat cursurile superioare de regie din capitala URSS. După absolvirea studiilor actoricești, a fost angajat în anul 1960 ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, îndeplinind în perioada 1964-1971 și funcția de director artistic al teatrului. Este acuzat de naționalism și nevoit să părăsească RSS Moldovenească. Pleacă la Moscova, unde lucrează ca regizor la Teatrul Armatei din metropola rusă (1978-1989).
Ion Ungureanu a debutat în cinematografie în anul 1958 în filmul Când omul nu-i la locul lui, primul film artistic realizat la studioul „Moldova-film”. În decursul timpului, s-a impus ca un interpret care știe să îmbine firescul cu expresivitatea artistică. A jucat în 25 filme. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Boris Grădinaru din Când omul nu-i la locul lui (1958), Sfântul Petru din Se caută un paznic (1967) și cel din filmul Favoritul (1976). De asemenea, a dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova.
În anul 1989 revine în Republica Moldova. Îndeplinește funcția de ministru al culturii și cultelor (6 iunie 1990 — 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București (1995-2005).
Evenimente istorice din ziua de 28 ianuarie:
1897: În Rusia este efectuat un recensământ general al populaţiei, potrivit căruia gubernia Basarabia avea în acel moment 1 935 412 locuitori.
1951: În satul Clișcăuți, regiunea Cernăuți, s-a născut primul cosmonaut al Ucrainei Independente, Leonid Kadeniuk.
1983: Are loc primul zbor cu pasageri al primului avion de pasageri produs în România
ROMBAC 1-11 este primul avion de pasageri cu reacție produs în România. A fost construit la Întreprinderea de Avioane București, după licența avionului englez mediu curier BAC 1-11, avion proiectat la începutul anilor ’60 și produs între anii 1963-1982 de compania British Aircraft Corporation.
1986: Catastrofa navetei spațiale „Challenger”, a cărei explozie, la 75 de secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauți aflați la bord.
1992: Rada Supremă a Ucrainei a aprobat drapelul național galben-albastru ca Drapel de Stat al Ucrainei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com