La 3 iunie 1841, la Iași s-a născut compozitorul român de muzică de operă, Eduard Caudella. Eduard Caudella este cunoscut și ca violonist, dirijor, profesor şi critic de muzică. A fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. Tatăl său, Francisc Caudella (1812-1868), muzician autodidact, a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, în 1830, unde a lucrat pentru început ca violonist pe lângă trupele de teatru franceză și germană. După ce s-a făcut cunoscut predând muzica unor copii de boieri, a fost numit, la 1 octombrie 1860, ca primul director al nou înființatei școli de muzică, care din 1864 a devenit Conservatorul de muzică și declamație. Bunicul său, Filip Caudella, a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură de cântece românești.
Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853), apoi le-a continuat în Germania – la Berlin și Frankfurt (1853-1857), apoi la Paris. Întors la Iaşi, Eduard Caudella a fost violonist al curții lui Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), în acelaşi timp, profesor de vioară (1861-1901), de orchestră, iar mai târziu, director al Conservatorului din Iași (1893-1901). În cadrul Conservatorului de la Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost.
Și-a completat activitatea pedagogică prin susţinerea unor cursuri de estetică muzicală la Universitatea ieşeană (1875-1877).În calitate de dirijor, a condus spectacolele Teatrului Național din Iaşi (1861-1875), ale Trupei germane de teatru (1868-1870) și Operei italiene (1870-1874). A fost aplaudat şi ca violonist concertist, atât în țară, cât și peste hotare. Eduard Caudella a condus formații de muzică de camera în Iași, desfășurând o activitate susținută de popularizare a creației clasice universale, prin prezentarea de concrete la pupitrul orchestrei Conservatorului.
Datorită pregătirii sale complexe şi experienţei pedagogice şi artistice vaste, a fost în măsură să întrevadă geniul copilului George Enescu, pe care l-a îndrumat, un timp, ca profesor particular, sfătuindu-l apoi pe tatăl acestuia să-l trimită la Viena pentru studii specializate.
Eduard Caudella este unul dintre cei mai importanți compozitori români din perioada sfârşitului de secol XIX și începutului de secol XX. A compus în aproape toate genurile, însă niciunul nu a egalat succesul de care s-a bucurat creaţia sa dedicată teatrului liric, „gen superior” în viziunea sa, domeniu care i-a şi adus consacrarea în spaţiul românesc. Eduard Caudella s-a stins din viață la 15 aprilie 1924 și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.
La 3 iunie 1849 armata revoluționarului român transilvănean Avram Iancu, obține o mare victorie împotriva celei maghiare lângă Abrud. Avram Iancu (1824-1872) a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.
La 3 iunie 1899 a murit la Viena, Johann Strauss (fiul), compozitor de muzică de dans şi operetă, considerat „regele valsului”. Johann Strauss a cutreierat lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. În anii 1846-1847 a efectuat turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească. Paralel cu activitatea concertistică, desfășoară o prodigioasă activitate de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: „Dunărea albastră”, „Viaţă de artist”, „Sânge vienez”, „Vals imperial”, „Poveşti din pădurea vieneză”, „Vin, femei şi cântec”, „Vocile primăverii”.
La 3 iunie 1940, la Mălăiești, Bălți, s-a născut Anatol Ciocanu, poet, prozator, traducător și publicist din Republica Moldova. A absolvit în 1965 Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, urmată de activitate redacțională la publicații pentru copii: Scânteia leninistă și Tânărul leninist. A fost redactor la Moldova Socialistă și la revista Moldova, corespondent special al revistei Glasul Națiunii la București. A debutat editorial cu volumul de proză pentru copii Băiețelul din geamul albastru (1970), urmat de alte cărți pentru copii: Corăbioare, De vorbă c-un ghiduș, Trenul 61, Sus în codru, Umbrela cosmonautului, Pălăria lui Cippolino, Luni, marți, miercuri…, Unchiul meu Păcală și volume de versuri pentru adulți: Glob matern, Arme în iarbă, Iarna dragostei, Înflorite ramuri, Ploaie desculță, Iubind. A primit Premiul Național pentru literatură (2002) și Ordinul Gloria Muncii (2010). S-a stins din viață la 19 iunie 2012.
La 3 iunie 2020 a decedat Valentina Tăzlăuanu, scriitoare, eseistă, jurnalistă și critic de teatru și cinema din Republica Moldova; redactor-șef al revistei Sud-Est Cultural. S-a născut la 5 ianuarie 1950 în comuna Druţă, raionul Râşcani. După absolvirea Facultății de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Chişinău (1971) își începe cariera profesională în calitate de redactor la Radioul Naţional (1971-1973), apoi activează în calitate de redactor la Comitetul de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți (1973-1977), șefă a secţiei Artă la săptămânalul Literatura şi arta (1977-1990). În anii 2004-2018 a deținut funcția de redactor-şef al revistei de cultură Sud-Est Cultural, iar între anii 1997-2000 de vice-ministru al Culturii. Este autoare a numeroase articole despre viaţa teatrală şi cinematografică din Republica Moldova, eseuri, studii publicate la diverse ziare şi reviste de profil: Nistru, Cultura, Contrafort, România literară. A realizat traduceri artistice. S-a afirmat şi în calitate de scenaristă la studioul cinematografic Moldova-film. Este autoarea mai multor volume de eseuri și critică de teatru: Măsura de prezență, Discursuri paralele, Lumea după Hamlet ș. a. Valentina Tăzlăuanu a fost membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Jurnaliştilor și a Uniunii Teatrale din Republica Moldova. În anul 2009 scriitoarei i-a fost acordat Titlul Onorific Maestru în Artă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com