La 30 august 1698 s-a tipărit prima lucrare a lui Dimitrie Cantemir „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul”. A apărut la Iași, în limbile greacă și română, fiind prima lucrare românească originală de gândire religioasă, prima scriere filosofică românească, dar și prima antologie din literatura română, prin numeroasele texte române și străine existente în lucrare. Întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Una dintre lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir, sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie filozofică. „Iară cu osârdiia și epitropiia Cinstitului și blagorodincului Boiar dumnealui Lupul Bogdan Hatmanul s-au tipărit în orașul scaunului domnii. În Iași. V leat de la Adam 7206. Iară de la mântuința lumii 1698. Avgust 30. Și s-au tipărit prin osteniala smeriților și mai micilor Athanasie Ieromonahul și Dionisie Monahul Moldoveanii”.
La 30 august 1897, la București s-a născut Aurel Petrescu, cel care urma să devină regizor și operator, pionier al filmului de animație românesc. În 1920 Aurel Petrescu a creat filmul de animație „Păcală în lună” la Casa de producție „Soarele” a lui Erich Pommer. Acesta a fost primul film de animație românesc, inspirat din folclor, și prezentat în luna aprilie a aceluiași an la Cinematograful militar din București. Autorul îl considera ca fiind o „comedie bufă cu desene animate”. La realizarea filmului s-au implicat și inginerul chimist Constantin Ionescu-Cioc împreună cu operatorul Constantin Ivanovici. Întregul film avea o lungime de aproximativ 30 metri.
Din păcate, desenul animat nu s-a păstrat până în prezent, însă la Arhiva Națională de filme este un album cu 240 de așa-numite „capete de film”, fotograme din creațiile lui Aurel Petrescu. Așa s-a reușit reconstruirea pe cât posibilă a operei lui Aurel Petrescu, considerat „cel mai prolific autor din epoca pionieratului filmului românesc de animație”.
Succesul acestui film l-a determinat să continue, realizând noi filme despre Păcală: „Păcală amorezat“ (1925) și apoi „Păcală și Tândală la București» (1926). Între anii 1923 și 1927, Aurel Petrescu realizează un ciclu de desene animate umoristice, grupate sub denumirea de «D’ale zilei“.
Desenele animate ale caricaturistului Aurel Petrescu s-au născut sub influența celor americane și franceze din acea epocă. Realizate majoritar cu tehnica mixtă a desenului clasic și a cartoanelor decupate, personajele sale se mișcau simplu, doar din articulații, ceea ce îi făcu pe unii comentatori ai epocii să spună că desenele lui Petrescu ar trebui să se numească „articulate», nu animate.
În anul 1947 Aurel Petrescu s-a străduit să obțină sprijin oficial pentru realizarea unor filme de animație după basmele lui Ion Creangă : „Punguța cu doi bani” și „Capra cu trei iezi”. Din ultimul film s-au păstrat doar fragmente ale încercărilor sale (capra și iezii pe prispa casei, joaca iezilor). Aurel Petrescu a decedat în ziua de 30 aprilie 1948 în București, la vârsta de doar 51 de ani.
La 30 august 1958, la Galați s-a născut Silvia Macovei, compozitoare și profesoară, membră a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din 1990. Absolventă a Universității de Muzică din București, secția Compoziție (1981), a urmat cursuri de perfecționare în Germania, fiind inventatoarea procedeului componistic numit „Scara lui Iacob”. A colaborat cu Radiodifuziunea Română în calitate de realizatoare de emisiuni muzicale. A compus opera „La Divina Commedia doppo Dante”, care are cel mai mare libret din istoria muzicii universale și cel mai mare număr de cântări gregoriene citate (104). Libretul lucrării, de 14.215 versuri, reprezintă întregul text al operei lui Dante, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România făcând demersuri în vederea înscrierii operei în Cartea Recordurilor.
La 30 august 1988 poeta Ana Blandiana a pierdut dreptul de publicare. În urma apariției unei cărți pentru copii în care îl parodia pe Nicolae Ceaușescu, 1988 Ana Blandiana a fost interzisă până la revoluția din 1989. „Poezia „O vedetă pe strada mea“ relata povestea motanului Arbagic, un pisoi care, „îmbătat“ de faptul că devenise vedetă, uitase de unde plecase. Descriind gesturile motanului a făcut analogie cu comportamentul lui Nicolae Ceaușescu, ironie remarcată imediat de redactorii revistei „Săptămâna“, care s-au dus cu „pâra“ la Tovarăși”. Deși au existat în cariera ei trei perioade în care i s-a interzis să publice (1959–1964, 1985, 1988–1989), palmaresul literar al Anei Blandiana cuprinde peste 20 de volume de poezii, mai multe cărți de eseuri și de proză și numeroase traduceri.
La 30 august 2011 a murit în Rusia, răpusă de leucemie într-un spital din Moscova, cântăreaţa basarabeană Alla Baianova, considerată regina romanţelor ruseşti. Alla Baianova, s-a născut la 18 mai 1914 în orașul Chișinău din Basarabia țaristă. Tatăl său, Nikolai Levitsky era un cântăreț de operă (numele de scenă Nikolai Bayanov ) care a studiat canto cu Antonio Cotoni. Mama ei, balerina Evgenia Skorodinska (1882-1947), provenea dintr-o familie de proprietari de terenuri, tatăl său fiind generalul Alexander Skorodinski. Strămoși din partea mamei sale descindeau din atmanul Skoropadski, iar unul dintre strămoșii dinspre partea tatălui a fost un artist remarcabil al secolului al 18-lea, Dmitri Levitsky. A făcut studii muzicale de canto la profesorul Sigismund Zalevschi, în anii 1934–1939. A debutat alături de tatăl său în cafeneaua Armenonville din Cannes, la vârsta de 13 ani (alte surse vorbesc de debutul său în restaurantul caucazian Kazbek din Paris). Din 1930 până în 1937 a cântat la numeroase restaurante din Chișinău, după care a lucrat la Teatrul Alhambra din București. A continuat să cânte în localurile bucureștene până în 1964. A avut turnee în mai multe țări ale lumii, printre care Franța, Germania, Iugoslavia, Grecia, Israel, Polonia, Uniunea Sovietică. Cânta fără cusur în limbile română, franceză și rusă.
În 1989, se mută cu traiul la Moscova, într-un apartament modest din Arbat. În Moscova, deși era la o vârstă înaintată, continuă să cânte la concerte și colaborează cu interpreți locali celebri, ca David Așkenazi, Viktor Friedman, Mihail Aptekman. A făcut parte din juriul concursului rusesc de romanțe „Romansiada”. La 18 mai 2009, a susținut un concert jubiliar la Opereta din Moscova, cu ocazia împlinirii a 95 de ani.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com