La 30 octombrie 1789, la Viena s-a născut Elena Asachi (Eleonore Teyber), compozitoare, pianistă și cântăreață română de origine austriacă. A fost fiica compozitorului austriac Anton Teyber și soția cărturarului Gheorghe Asachi. A fost o muziciană de seamă în viața culturală a Iașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A organizat întruniri muzicale în casa ei și a participat, în calitate de cântăreață și pianistă, la seratele muzicale din saloanele boierești. Activitatea ei muzicală este legată, de asemenea, și de concertele cântăreților și instrumentiștilor, aflați în turneu la Iași, care găseau în ea o acompaniatoare cu înalte calități muzicale. Activitatea Elenei Asachi e legată în cea mai mare măsură de teatru. Începând cu compunerea unor fragmente muzicale în cadrul unor scenete, ea a introdus tot mai mult muzica în piesele de teatru ale soțului ei. Cele câteva cântece, romanțe și arii, compuse de ea în acest scop, au pus bazele creației ulterioare a acestui gen. A decedat la 9 mai 1877, la Iași.
La 30 octombrie 1858 s-a născut Duiliu Zamfirescu, unul dintre fondatorii romanului românesc. Duiliu Zamfirescu (1858-1922) scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneştenilor: „Viaţa la ţară”, „Tănase Scatiu”, „În război”, „Îndreptări”, «Anna, ceea ce nu se poate”.
La 30 octombrie 1869 s-a născut Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, numit, în 1990, membru post-mortem al Academiei Romane. Nicolae Constantin Paulescu (1869-1931), om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. Fiziologul român a făcut cercetări importante în domeniul medicinii. În 1921 el a publicat în premieră, în revista „Archives Internationales de Physiologie”, mai multe studii care se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreină. Era vorba de insulină, hormon folosit împotriva diabetului, extras din pancreas. Cu toate acestea, senzaţionala sa descoperire a trecut neobservată. În 1922, medicul Fr. Grant Banting şi biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anunţat din nou descoperirea insulinei, fiind recompensaţi, un an mai târziu, cu premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină. Prioritatea fiziologului român a fost recunoscută abia după 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.
La 30 octombrie 1950, în Tomsk, RSFS Rusă, URSS, s-a născut Alexandru Samoilă, dirijor sovietic și moldovean, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Format la școala muzicii clasice cu tradiții rusești, a absolvit Conservatorul de Stat „Rimski-Korsakov” din Sankt Petersburg și Conservatorul de stat „Mussorgsky” Ural. Între 1981–2003 a fost dirijor șef și director artistic al Operei Naționale din Moldova. A colaborat cu Orchestra Națională Rusă, Orchestra Simfonică Ceaikovski, Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg, Filarmonica New Japan și Orchestra Națională a Radio-ului României. A dirijat la Teatrul Bolshoi din Rusia, Teatrul muzical Stanislavski și Nemirovici-Dancenko, Teatrul Mihailovski din Sankt Petersburg, teatrele de operă din Kiev, Minsk, Samara, Celiabinsk, Ufa, Ekaterinburg etc. Are în repertoriul său dirijoral peste 50 de titluri de operă și balet și a susținut turnee în țări precum Marea Britanie, Spania, Portugalia, Italia, Japonia, Islanda, Ungaria, Bulgaria, Turcia etc. Printre succesele sale se numără colaborarea cu Royal Albert Hall din Londra (1996) unde a debutat cu spectacolul Aida de Giuseppe Verdi. A fost prim dirijor al Teatrului de Operă din Odesa (2009–2019), dirijor-șef al teatrului moscovit Novaia opera (2019–2021), iar din 2021, dirijor al teatrului. An de an revine în fiecare toamnă la Chișinău pentru a sta la pupitrul festivalului „Vă invită Maria Bieșu”, din respect și admirație pentru protagonistă. A fost distins cu titlurile Artist emerit (1983) și Artist al poporului (1988) din RSSM, cu Ordinul Insigna de Onoare (1987), este laureat al Premiului de stat al RSSM (1990), cavaler al Ordinului Republicii Moldova (1996) etc.
La 30 octombrie 1992, la Chișinău s-a stins din viață Gheorghe Malarciuc, prozator, dramaturg, scenarist, publicist. S-a născut la 6 iunie 1934 în satul Bursuc, raionul Camenca. Studiază la Universitatea din Chișinău. După absolvire (1956) lucrează în calitate de secretar responsabil şi redactor-şef la revista Scînteia leninistă, redactor la Comitetul de Radio şi Televiziune din RSSM, redactor-şef adjunct al secţiei scenarii la Studioul Moldova-film. Din 1970 Gheorghe Malarciuc era corespondent al săptămânalului „Literaturnaia gazeta”, unicul corespondent al publicaţiilor moscovite angajat dintre publiciştii locali, pe când ceilalţi erau trimişi de la centru. Acest statut îl evidenţia printre colegii de breaslă.
Gheorghe Malarciuc este și un reputat dramaturg. În 1963 Teatrul Naţional îi prezintă comedia „Nu mai vreau să-mi faceţi bine”, peste un an pe scena aceluiaşi teatru este montată „Eroica”. Gheorghe Malarciuc este autorul pieselor „Zile de foc, de apă şi de pămînt” (1974), „Marsilieza” (1984), „Dragă consăteanule!” (1984), „Cel mai iubit”, montate atât la Chișinău, cât şi la Bălţi.
Este autorul scenariilor la filmele „Ultima noapte în rai” (1964), „Serghei Lazo” (1967), „Viscolul roșu” (1971). În 1980 semnează libretul la opera „Serghei Lazo”. Scrie mai multe cărţi pentru copii, printre care „Din moşi strămoşi” (1959), „Copilul şi luna” (1959), „Legende despre Lazo” (1971). Volumul publicistic „Scrisori din casa părintească” suportase câteva ediţii, fiind tradusă şi în limba rusă, jucând şi rolul de pliant publicitar al Moldovei în deceniul al optulea.
Gheorghe Malarciuc era un apărător vehement al naturii şi un iniţiator al mişcării ecologiste din Republica Moldova, devenind pionierul şi însufleţitorul cercului de entuziaşti care militau pentru purificarea mediului înconjurător.
(V.K.)
Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com