La 6 ianuarie 1760 (sau 1763), la Cigmău, comitatul Hunedoara, s-a născut Ioan Budai Deleanu, scriitor, filosof, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene, om cu o solidă cultură umanistă și cunoscător al limbilor latină, germană, franceză și italiană. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj și apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777–1779). A trecut la Facultatea de Teologie, ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. A obținut titlul de Doctor în Filosofie. În timpul studiilor, a proiectat întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care a cules material. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara, apoi a devenit profesor și prefect de studii la seminarul de la Blaj, s-a stabilit la Lviv, unde a fost secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 a fost avansat consilier (judecător) la Curtea de Apel, funcție deținută pentru tot restul vieții. A elaborat numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate – doar în parte – mult după moartea sa. Era preocupat de domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică și literatură. La scrierile originale s-au adăugat traduceri de opere legislative și literare. Lucrări literare: Țiganiada, Trei Viteji. A decedat la 24 august 1820, la Lviv.
La 6 ianuarie 1802 s-a născut, la Târgovişte, Ion Heliade Rădulescu, scriitor, lingvist şi om politic român, întemeietorul presei scrise în Ţara Românească. El a fost membru fondator al Academiei Române și primul ei președinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă. În anul 1829 începe să apară „Curierul Românesc”, întemeiat de Ion Heliade Rădulescu. În 1846 Heliade propune planul unei „biblioteci universale”, menită să înzestreze cultura românească cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, ce depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase. Ion Heliade Rădulescu s-a stins din viaţă la 27 aprilie 1872, la Bucureşti.
La 6 ianuarie 1842 (25 decembrie 1841), în Bănila pe Ceremuș, Bucovina, s-a născut Vladimir, Cavaler de Repta, mitropolit, militant pentru unirea Bucovinei cu România, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. Absolvent al Gimnaziului și Institutului Teologic din capitala Bucovinei, a urmat studii de specializare la Viena, Bonn, Munchen și Zurich. În 1896 a obținut titlul de Doctor Honoris Cauza al Facultății din Cernăuți. A activat în învățământul teologic, reușind să ajungă decan al Facultății de Teologie, apoi rector al Universității din Cernăuți. S-a călugărit în 1885, la Sucevița, sub numele de Vladimir. A urcat treptele ierarhiei bisericești, ajungând în 1902, Mitropolit al Bucovinei. A luptat pentru păstrarea caracterului românesc al eparhiei, împotriva numeroaselor încercări de slavizare. A fost deputat în Dieta Bucovinei și în Camera Imperială din Viena, precum și senator de drept (reprezentant al Mitropoliei Bucovinei) în primul parlament al României Mari (noiembrie 1919–1920). A fost membru sprijinitor al Societății Academice Junimea și al Societății Meseriașilor Români din Cernăuți. Din scrierile sale: Datinele ceremoniile și deprinderile religioase în însemnătatea lor pentru dezvoltarea culturei, Așezământuri călugărești. S-a stins din viață la 24 aprilie 1926, la Cernăuți.
La 6 ianuarie 1881, la București s-a născut Ion Minulescu, poet, prozator și dramaturg român (d. 1944). Este fiul comerciantului Tudor Minculescu și al Alexandrinei. Urmează studiile liceale la Pitești și București. După bacalaureat pleacă la Paris cu intenția de a studia Dreptul, dar, fascinat de boemă, s-a familiarizat cu literatura simbolistă. Întors în ţară, după 4 ani, intră în lumea literară cu diverse cronici, participă la lupta dintre „moderniști” și „tradiționaliști”, iar din 1907 frecventează „sâmbetele literare”, de la „Convorbiri critice”, organizate de Mihail Dragomirescu. A condus două reviste de orientare simbolistă: „Revista celorlalți” (1908) și „Insula” (1912). A fost director general în Ministerul Artelor și Cultelor, din 1922 până în 1940. În 1926 este numit director al Teatrului Național din București, iar în 1928, i se decernează Premiul național pentru poezie. Apreciat în epoca sa ca dramaturg şi ca prozator, Ion Minulescu a fost în conştiinţa contemporanilor şi continuă să fie perceput, în primul rând, mai ales ca poet. Este considerat de criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu, „adevăratul stegar al mișcării simboliste… poezia sa a putut deveni populară; a fost parodiată și imitată și, în geniul ei, n-a putut fi depășită”.
La 6 ianuarie 1940, la Craiova s-a născut renumita cântăreaţă de muzică uşoară româna Doina Badea. A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova și imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat „Oltenia”, cu care a avut mai multe turnee și spectacole. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic. Muzicologul George Stârcea a caracterizat astfel fenomenul Doina Badea: „Avea, într-adevăr, un fel al ei propriu de a interpreta orice melodie, o rezonanță particulară a tonurilor. Nu semăna cu nimenea și nimeni nu va putea să o imite, fiindcă Doina Badea este o apariție singulară, căreia până și cei indiferenți îi recunosc unicitatea sa de nerepetat”. Şi-a pierdut viaţa în rezultatul cutremurului de pământ din 4 martie 1977.
Evenimentele zilei de 6 ianuarie în istorie:
30 D.Hr.: Botezul Domnului. Conform legendei și a Literaturii Sacre, atunci, la vârsta de 30 de ani, Iisus Hristos a primit Botezul, săvârșit de Sf. Ioan Botezătorul. Niciun document istoric nu consemnează însă nici data săvârșirii evenimentului, nici faptul că acesta s-ar fi produs cândva, undeva. Desigur, este o lacună a istoriei.
1412: S-a născut Jeanne d’Arc (numele civil Domremy-la-Pucelle), eroină națională a Franței, supranumită „Fecioara din Orléans”, personaj aproape fără egal în Istoria Franței și nu numai.
1596: S-a născut hatmanul ucrainean, Bogdan Hmelniţki. Bogdan Zinovii Hmelnițki a fost liderul rebeliunii împotriva magnaţilor polono-lituanieni (1648–1654), care a dus la apariția statului căzăcesc. El a încheiat în 1654 tratatul de la Pereiaslav cu Ţaratul Rusiei, care avea să ducă în cele din urmă la pierderea independenței Ucrainei în fața Imperiului Rus.
1714: Inginerul englez Henry Mill a patentat mașina de scris. Prima mașină de scris comercială a fost patentată abia în 1868 de inginerul mecanic american Christopher Latham Sholes.
1912: Geofizicianul german Alfred Wegener prezintă pentru prima dată teoria derivei continentelor. Astăzi se știe că deriva plăcilor tectonice generează fenomenul seismic, respectiv cutremurele cu care se confruntă periodic multe părți ale lumii.
1918: Incidentul armat din gara Chișinău. El a reprezentat un element al tentativei autorităților Regatului României de a susține militar Sfatul Țării de la Chișinău – amenințat de o lovitură de forță a bolșevicilor – înainte de dislocarea trupelor române de campanie dincolo de Prut.
1924: S-a născut Ion Popușoi, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea Botanica. Este fondatorul şcolii ştiinţifice de micologie şi fitopatologie din Republica Moldova. S-a preocupat de elaborarea metodelor chimice, biologice şi de protecţie integrată a culturilor agricole (cerealiere, tehnice, legumicole, pomicole ş.a.).
1932: A decedat, la vârsta de 90 de ani, Iacob Negruzzi, absolvent al Universității Humboldt din Berlin, fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române. Era co-fondatorul curentului literar „Junimea” din 1863, alături de alte remarcabile pesonalități ale culturii românești: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com