Potrivit cronologiilor tradiționale, la 6 noiembrie 1364 începe domnia lui Vladislav I în Țara Românească, cunoscut drept Vlaicu Vodă, succesorul lui Nicolae Alexandru. Domnia sa a contribuit la consolidarea instituțiilor statului medieval muntean, la dezvoltarea comerțului și a sistemului monetar și la întărirea autonomiei Țării Românești față de Regatul Ungariei, deși data precisă a începutului domniei rămâne convențională (pe piatra funerară a tatălui său de la Câmpulung fiind inscripționată data de 16 noiembrie). Pentru a afirma această suveranitate economică, Vlaicu Vodă a bătut în jurul anului 1365 primele monede din istoria Țării Românești — ducații, dinarii și banii de argint —, iar de la cancelaria sa ni s-a păstrat cel mai vechi document intern cunoscut din istoria Munteniei, hrisovul emis în 1374 pentru Mănăstirea Vodița.
Pe 6 noiembrie 1563 — dată disputată în cronologii, unele izvoare indicând 5 noiembrie 1563 — Ioan Iacob Heraclid, cunoscut drept Despot Vodă, este înlăturat și ucis după ce fusese asediat timp de trei luni în Cetatea Sucevei de adversarii săi conduși de hatmanul Ștefan Tomșa. Domnia sa scurtă a rămas remarcabilă prin încercările de reformă, baterea unor monede de tip occidental (inclusiv primul taler din spațiul românesc) și înființarea școlii latine de la Cotnari. Aventurier grec școlit la Montpellier și poliglot desăvârșit, Heraclid își confecționase în tinerețe o genealogie prin care pretindea că descinde direct din eroul mitologic Hercule, reușind să-l impresioneze atât de mult pe împăratul Carol Quintul încât acesta l-a încoronat personal „Poet Laureat” la Bruxelles în 1555; în ziua capitulării, a ieșit din cetatea Sucevei îmbrăcat în cele mai scumpe veșminte domnești, ca pentru o ceremonie, fiind lovit mortal cu buzduganul chiar de către Ștefan Tomșa.
În data de 6 noiembrie 1914, la Craiova, se naște Alexandru Mitru (pe numele său real Alexandru Pîrîianu), prozator și dramaturg român, cunoscut în special pentru volumele Legendele Olimpului și Din marile legende ale lumii. Cărțile sale au familiarizat generații întregi de copii români cu mitologia greacă și cu marile povești ale civilizațiilor antice, devenind repere ale literaturii pentru tineret. Fostul profesor de limba română de la Liceul „Gheorghe Șincai” din București a avut însă interdicție de semnătură între 1949 și 1953 din partea cenzurii comuniste, care privea cu suspiciune literatura fantastică; tocmai această perioadă de marginalizare l-a îndreptat spre repovestirea miturilor antice într-un stil dinamic, iar cele două volume din Legendele Olimpului (Zeii, în 1960, și Eroii, în 1962) au avut un succes atât de mare încât au fost traduse în franceză, engleză, germană, rusă și maghiară.
La 6 noiembrie 1930, în satul Prajila, raionul Floreşti, s-a născut Pavel Darie, scriitor moldovean. În anii 1950-1955, a studiat la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova, avându-l în calitate de coleg pe cunoscutul poet rus Evgheni Evtuşenko. A fost redactor la ziarul „Colhoznicul Moldovei”, şef de secţie la săptămânalul „Cultura Moldovei”, redactor, apoi şef de redacţie la Editura „Cartea Moldovenească”. În 1954, Pavel Darie a debutat cu volumul de versuri pentru copii „Ce-a fost în pădure?”, urmat de cărţile de versuri şi proză pentru copii: „Sputnicul – steluţa noastră” (1959) şi „Povestea bobului de grâu” (1962). De asemenea, a semnat volumele de poezie „Dor de mamă”, „Vase comunicante”, „Am vrut să ştiu”, „Scrisoare către tine”, „Cântece de iarnă”, „Viaţă de legendă”, „Steaua care lacrimă” şi povestea „Bob de grâu”. A tradus din creaţia scriitorilor I. Turghenev, E. Vinokurov, Ianka Kupala, din autori italieni, francezi, indieni etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi pentru traducerea eposului sanscrit „Ramayana” (1988). S-a stins din viaţă în noaptea de 19 spre 20 noiembrie 2015, la vârsta de 85 de ani.
La 6 noiembrie 1936, în satul Clocuşna, judeţul Hotin, s-a născut cunoscutul regizor de film, scenarist şi poet moldovean, Emil Loteanu. În prezent satul de baştină al lui Emil Loteanu se află în raionul Ocniţa, Republica Moldova. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București.
În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi, sat din raionul Hotin. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1952 Emil Loteanu a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973-1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. Printre filmele regizate de el s-au bucurat de o apreciere deosebită, chiar de premii internaţionale, „Poienile roşii” (1966), „ Lăutarii” (1971), „Şatra” (1975), „Gingaşa şi tandra mea fiară” (1978), „Anna Pavlova” (1983) şi „Luceafărul” (1986). Scene pentru filmele „Lăutarii” şi „Luceafărul” au fost filmate în Bucovina – la Crasna şi Cernăuţi. Emil Loteanu a fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”. În ultimii 20 de ani din viața sa, numărul ofertelor de filme a căzut drastic din cauza destrămării URSS, Emil Loteanu devenind aproape șomer.
La data de 18 aprilie 2003, a decedat fiind bolnav de cancer, în timp ce filma producția „Yar”, film pe care nu a reușit să-l finalizeze. A fost înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei.
Există lucruri mai puțin cunoscute despre personalitatea lui Emil Loteanu, numit și ultimul romantic al cinematografiei sovietice. Deși invita și actori renumiți să joace în filmele sale, Emil Loteanu prefera actori la început de drum, pe care îi modela după bunul său plac. Într-un interviu, compozitorul Eugen Doga afirma că eroii filmelor lui Loteanu aveau aceleași gesticulări și mimici ca însuși regizorul acestora. Printre actorii lansați de Loteanu enumerăm: Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, Victor Soțchi-Voinicescu. Se poate spune că l-a descoperit și promovat pe Eugen Doga, devenind mai apoi prieteni. Compozitorul Eugen Doga susține că Emil Loteanu a fost cel care l-a motivat și i-a sugerat linia melodică pentru valsul din „Gingașa și tandra mea fiară”, regizorul fiind și unul dintre puținii oameni cu care compozitorul putea vorbi în română când trăia la Moscova. Emil Loteanu s-a afirmat mai puţin ca poet, însă critica literară a reuşit să-l numească „poet cu ochii arşi de frumuseţe”.
Evenimente istorice din ziua de 6 noiembrie:
1796: Ecaterina cea Mare moare la Sankt Petersburg, după 34 de ani de domnie în care transformase Imperiul Rus într-una dintre principalele puteri ale continentului. Sub conducerea sa, Rusia a anexat Crimeea, a participat la împărțirile Poloniei și și-a extins influența asupra regiunii Mării Negre, cu efecte importante asupra Principatelor Române. Născută ca o prințesă germană minoră (Sophie de Anhalt-Zerbst) care nu știa niciun cuvânt în limba rusă când a sosit la curtea imperială la vârsta de 14 ani, Ecaterina a cultivat o relație abilă cu filosofii Iluminismului: când enciclopedistul francez Denis Diderot a fost nevoit să-și scoată biblioteca la vânzare pentru a-i asigura zestrea fiicei sale, împărăteasa i-a cumpărat toate cărțile cu o sumă uriașă, dar i-a cerut să le păstreze la Paris și i-a plătit un salariu anual tot restul vieții ca să fie propriul său „bibliotecar”.
1860: Abraham Lincoln câștigă alegerile prezidențiale americane, devenind primul republican care ocupă această funcție. Victoria sa, obținută într-o țară profund divizată în privința sclaviei, accelerează secesiunea statelor sudice și deschide drumul către Războiul Civil American, izbucnit în 1861. Polarizarea Americii în acea zi de scrutin a fost atât de extremă încât în zece state sclavagiste din Sud nu au existat buletine de vot pentru Abraham Lincoln, acesta neobținând acolo niciun vot popular; cu toate acestea, victoria sa în statele nordice cu populație densă a fost atât de categorică încât, chiar dacă toți cei trei contracandidați ai săi și-ar fi adunat toate voturile populare în favoarea unui singur adversar comun, Lincoln tot ar fi câștigat majoritatea în Colegiul Electoral și președinția.
1921: La Chișinău, gruparea condusă de Pantelimon Halippa organizează un congres al Partidului Țărănesc Basarabean, în urma căruia decide fuziunea cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat, condus de Ion Mihalache. Hotărârea marchează integrarea unei părți a elitei politice basarabene în viața politică a României întregite și reflectă diferențele apărute între foștii lideri ai mișcării unioniste din Sfatul Țării (gruparea lui Ion Inculeț optând ulterior pentru fuziunea cu Partidul Național Liberal).
1939: În cadrul operațiunii Sonderaktion Krakau, autoritățile germane de ocupație convoacă profesorii Universității Jagiellone și ai altor instituții academice din Cracovia la o presupusă întâlnire oficială, apoi îi arestează. Numeroși intelectuali sunt deportați în lagărele de concentrare Sachsenhausen și Dachau, într-o acțiune care urmărea distrugerea elitei culturale și științifice poloneze.
1941: Iosif Stalin s-a adresat pentru a doua oară poporului sovietic de la preluarea conducerii statului, declarând că, deși în războiul cu Germania au murit 350.000 de oameni, germanii au pierdut și mai mult – 4,5 milioane, așa că victoria sovietică este aproape.
1943: După o ofensivă de amploare peste fluviul Nipru pe Frontul de Est, trupele sovietice ale Primului Front Ucrainean, comandate de generalul Nikolai Vatutin, recuceresc Kievul, aflat sub ocupație germană din septembrie 1941. Victoria reprezintă un moment important al înaintării sovietice spre vest, într-o campanie care avea să ducă ulterior Armata Roșie până în România și Europa Centrală. Eliberarea orașului exact în ziua de 6 noiembrie 1943 a răspuns unei directive directe a lui Iosif Stalin, care ordonase ca metropola ucraineană să fie cucerită obligatoriu înainte de 7 noiembrie, astfel încât victoria să poată fi anunțată la Moscova ca un triumf simbolic la cea de-a 26-a aniversare a Revoluției Bolșevice – o presiune de calendar politic care a impus asalturi frontale grăbite și a crescut considerabil pierderile sovietice.
1988: Fizicianul și militantul pentru drepturile omului Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace din 1975, aterizează la Boston, începând prima sa călătorie în Occident, după ani de persecuții și șapte ani de exil intern în orașul închis Gorki din Uniunea Sovietică. Vizita simbolizează schimbările introduse de Mihail Gorbaciov și procesul de liberalizare care va contribui la prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est.
1996: Ucraina a semnat Carta Europeană a Autoadministrării Locale.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com