La 8 noiembrie 1476 domnul Ştefan cel Mare al Moldovei pune stăpânire pe Târgovişte. În locul voievodului Laioltă Basarab este instalat pe tronul Munteniei, Vlad Ţepeş, care va fi însă la scurt timp după revenirea sa pe tron asasinat, în urma unui complot al marilor boieri. Vlad Țepeș (1431-1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit În Ţara Românească în anii 1448, 1456-1462 şi 1476. Vlad Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare. Porecla Țepeș i s-a atribuit lui Vlad al III-lea în urma execuțiilor frecvente prin tragere în ţeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prințul Țepeș). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor.
La 8 noiembrie 1612 s-a născut Constantin Cantemir, domnul Moldovei (25 iunie 1685–13 martie 1693), tatăl lui Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir. Născut într-o familie de boiernași din Țara de Jos, rămânând fără părinți și cu moșiile pustiite de tătari, tânărul Cantemir s-a înrolat mercenar în armata polonă unde s-a aflat în serviciul a doi regi – Vladislav și Jan Cazimir. A servit timp de 17 ani în armata polonă, ajungând căpitan de cavalerie și s-a evidențiat în bătăliile cu suedezii. Cariera militară i-a adus recunoașterea boierilor și suzeranului. A deținut mai multe dregătorii: mai întâi vornic de Bârlad (1664–1668), apoi armaș (1668–1672), serdar (1672–1681) și mare clucer (1681–1684). De la 1672 și până la urcarea pe scaun în 1685, a cumpărat de la răzeși terenuri în ținutul Fălciu, ajungând în cele din urmă stăpân în unsprezece sate, ceea ce constituia o mare avere. Deși fidel Porții, era împotriva domniilor fanariote, fiind totodată și un bun militar ceea ce a determinat susținerea sa la domnie de către Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești. A ajuns pe tronul Moldovei la vârsta de 73 de ani și și-a luat numele de Constantin Vodă. „Au socotit cu toții pre Constantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice carte nu știa, socotind boierii că l-or purta pre cum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân. Că alții mai de cinste și mai de neam nu priimia să fie domn”, scrie Ion Neculce în „Letopisețul țării Moldovei”. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Fiindu-i în primejdie tronul, din cauza intrigilor lui Constantin Brâncoveanu, a ales să susțină politica turcească. A avut trei soții: Anastasia Ghika (1605 – 1645), fiica lui Gheorghe Ghica, Maria, cu care a avut o fiică, Ruxandra și Anița Bantăș, cu care a avut trei copii, Antioh, Dimitrie și Safta (căsătorită Racoviță). S-a îngrijit să dea o educație bună fiilor săi Antioh și Dimitrie. A decedat la 13 martie 1693.
La 8 noiembrie 1863, la Cernăuți, Bucovina, s-a născut Gheorghe Popovici, jurist, istoric și poet, membru corespondent (din 1905) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (1882–1886), fiind membru activ al Societății Academice Junimea al cărei președinte a devenit în 1884, precum și al Societății Concordia. S-a specializat la Innsbruck și Viena, devenind Doctor în Științe Juridice în anul 1894. A fost lider important al Partidului Poporal Național Român din Bucovina, la a cărui fondare a participat în anul 1892, devenind președinte în anul 1900. A fost ales deputat în Dieta Bucovinei și în Consiliul Imperial de la Viena (din 1897). A fost redactor al publicației Foaia Legilor Imperiale pentru Ducatul Bucovinei. În anul 1901 a renunțat la cetățenia austriacă și s-a stabilit în România, la București. A scris poezii sub pseudonimul Teodor Robeanu și a depus o valoroasă activitate publicistică, colaborând cu articole de istorie, istoria dreptului, versuri, la reviste și ziare: Candela, Convorbiri Literare, Revista politică, Gazeta Bucovinei, Patria, Tribuna etc. Din scrierile sale: Mihai Vodă și moșnenii din Sularul – o încercare interpretativă, Opt documente române privitoare la mănăstirea Putna (1707–1778), Vechile așezăminte românești, Nuvelă de castel, Megieșii la români, Poezii postume (publicate de Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) etc. A decedat la 12 iulie 1905.
La 8 noiembrie 1874 a fost dezvelită statuia lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii din Bucureşti, lucrare realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse. Albert-Ernest Carrier-Belleuse (1824-1887) a fost un sculptor și pictor francez, elev al lui David d’Angers și profesor al lui Auguste Rodin. Este considerat unul din artiștii cei mai prolifici și versatili ai epocii sale. Se inspiră din stilurile Renașterii și cele ale secolului al XVII-lea. În 1874 a creat statuia lui Mihai Viteazul din Bucureşti.
La 8 noiembrie 2018 s-a stins din viață Ion Chistruga, regizor, operator, scenarist din Republica Moldova. Născut la 11 decembrie 1951 în comuna Sculeni, raionul Ungheni, a absolvit şcoala medie la Chişinău, în anul 1969. Din anul 1972 a început să activeze la studioul „Moldova-film” în calitate de fotograf în echipele de filmare, asistent de operator, operator al filmelor de animaţie, operator al filmelor documentare. Pe parcursul anilor 1989-1997 a activat la studiourile „Belarusfilm”, „Mosfilm”, la studioul „M. Gorki» de la Moscova şi prin contracte în cadrul echipelor de filmare ale altor studiouri. În anul 1997 se întoarce în Republica Moldova şi activează în baza contractelor la „Moldova-film” în calitate de operator şi regizor al filmelor de ficţiune şi documentare. Membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. Din anul 2011 nu lucrează la „Moldova-film”. I s-a acordat titlul de „Om emerit”. În 2010 ‒ a fost decorat cu „Ordinul Republicii” pentru filmul „Golgota Basarabiei”. Din filmografia lui fac parte documentarele „Dacii şi romanii” (2005) , „Moldova astăzi” (2006), „Romanii şi popoarele migratoare” (2006), „Crearea statului medieval Ţara Moldovei” (2006), „Alexandru cel Bun” (2006).
Evenimente istorice din ziua de 8 noiembrie:
1496: S-a încheiat construcţia bisericii cu hramul Sfinţii Arhangheli a Mănăstirii din Războieni, Moldova, în actualul judeţ Neamţ, locul unde s-a dat bătălia dintre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), şi armata otomană, în iulie 1476. Biserica mănăstirii a fost construită în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă, întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. În Bătălia de la Valea Albă mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari.
1834: Primul monument din țările române, Obeliscul cu lei. Principele Mihail Sturdza și-a dat acordul pentru realizarea unui monument de piatră, dedicat Regulamentului Organic, în centrul Parcului Copou din Iași. Planurile au fost executate de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi, iar fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și înaltul cler.
1847: La Dublin, s-a născut scriitorul irlandez Bram Stoker. Numele său avea să rămână legat de „Dracula”, romanul gotic publicat în 1897, care a influențat literatura de groază și imaginea modernă a vampirului. Activitatea lui Stoker nu s-a limitat la scris. A fost managerul teatrului Lyceum din Londra și un colaborator apropiat al actorului Henry Irving. Deși a publicat și alte romane și povestiri fantastice, „Dracula” a rămas opera care i-a asigurat notorietatea.
1895: Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele X. Cercetătorul a constatat că aceste raze puteau traversa diferite materiale și puteau fi înregistrate pe plăci fotografice. Le-a numit raze X, folosind litera care desemnează o necunoscută. Capacitatea lor de a face vizibile oasele prin țesuturile moi a deschis o nouă direcție în examinarea corpului uman. În 1901, Röntgen devenea primul laureat al Premiului Nobel pentru Fizică.
1900: S-a născut Margaret Mitchell, scriitoare americană, autoarea romanului „Pe aripile vântului”.
1935: La Sceaux, în Franța, s-a născut Alain Delon. Actorul a devenit celebru în anii ’60, prin roluri în filme precum „Plein Soleil”, „Rocco și frații săi” și „Le Samouraï”, care l-au impus ca una dintre figurile importante ale cinematografiei europene. De-a lungul carierei, Delon a lucrat cu regizori precum Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville și Michelangelo Antonioni. Recunoașterea activității sale a inclus și un premiu onorific la Festivalul de la Cannes, acordat pentru întreaga carieră.
1943: Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS a fost instituit Ordinul „Victoria” pentru cadrele de comandă superioară și Ordinul Slava (Gloriei), clasele I, II și III.
1960: John F. Kennedy câștiga alegerile prezidențiale americane în fața republicanului Richard Nixon. Scrutinul a fost unul dintre cele mai strânse din istoria Statelor Unite și l-a desemnat pe Kennedy drept cel de-al 35-lea președinte al țării. Kennedy a devenit cel mai tânăr președinte ales al Statelor Unite și primul catolic care a ocupat această funcție. Mandatul său avea să fie marcat de criza rachetelor din Cuba, de programul spațial Apollo și de lupta pentru drepturile civile.
1978: În toate ziarele din URSS a fost publicat un comunicat despre apariția cărții de memorii a secretarului general Leonid Brejnev, intitulată „Țelina”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com