La 1 februarie 1600 Mihai Viteazul a semnat „Tratatul de închinare şi credinţă” faţă de Rudolf al II-lea, împărat al Germaniei şi rege al Poloniei şi Ungariei. În schimbul recunoaşterii suveranităţii sale, Rudolf al II-lea i-a făgăduit lui Mihai Viteazul ajutor şi a garantat domnia ereditară pe linie bărbătească. Domnitorul român avea nevoie de această recunoaștere deoarece el domnea la Alba Iulia în calitate de guvernator și de voievod al Transilvaniei, în timp ce tânărul său fiu, Nicolae Pătraşcu, rămăsese la Târgoviște, ca voievod al Valahiei.
La 1 februarie 1789 a fost ales primul președinte al SUA, George Washington. Colegiul electoral l-a ales în unanimitate pe George Washington președinte în 1789 și apoi în alegerile din 1792, Washington rămâne până azi singurul președinte care a luat 100% din voturile electorale. La inaugurarea sa a insistat să se servească rom de Barbados. George Washington a depus jurământul ca prim preşedinte conform Constituţiei Statelor Unite ale Americii în 30 aprilie 1789 în New York cu toate că, la început nu-și dorea această funcție. Primul Congres al Statelor Unite a votat să-i plătească lui Washington un salariu de 25000 de dolari pe an, o sumă foarte mare pentru 1789. Washington, deja bogat, refuză salariul deoarece prețuia foarte mult imaginea sa ca funcționar public dezinteresat. La insistența Congresului, totuși, acceptă în cele din urmă plata, pentru a evita un precedent în care postul de președinte ar fi perceput ca accesibil numai pentru persoanele bogate care își permiteau să servească țara fără salariu. Washington a participat cu mare atenție la pompa și ceremonia postului, având grijă ca titlurile și vestimentația să fie republicane și nu a imitat niciodată curțile regale europene. Până la sfârșit a preferat apelativul de ,,Domnule Președinte” altor denumiri pompoase care i-au fost sugerate. Washington s-a dovedit a fi un bun administrator. Bun în a delega sarcini și bun judecător al talentului și caracterului personal, Washington ținea regulat ședințe ale cabinetului pentru a dezbate problemele înainte de a lua o decizie. În privința sarcinilor de rutină era ordonat, energic, respectuos cu privire la opinia altora dar hotărât, urmărind obiective generale dar și consistența acțiunilor particulare în atingerea primelor. Washington a servit al doilea termen ca președinte fără entuziasm. A refuzat să candideze pentru al treilea, stabilind astfel obiceiul de maximum două termene ca președinte care mai târziu va deveni lege prin amendamentul 22 la Constituţie.
La 1 februarie 1838 în satul Trifănești, Bălți, Basarabia s-a născut Ștefan Gonata, agronom și om politic basarabean, membru fondator și de onoare (din 1870) al Academiei Române. A făcut studiile la Paris, unde a urmat Filosofia și Viticultura. După studii, a fost ales deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale (1863–1865), apoi deputat al nobilimii pe diferite județe, a amenajat pe moșia sa un sector agricol experimental și a început desfășurarea de experimente științifice, mai ales în domeniul viticulturii. A adus și a aclimatizat în Basarabia vița-de-vie franceză și americană și a făcut cercetări pentru combaterea filoxerei, care ruina podgoriile basarabene. A colaborat la mai multe publicații agricole din Rusia, mai ales la revista Departamentului de Agricultură de la Sankt Petersburg, iar observațiile sale științifice le împărtășea cu savanți din România și din alte țări europene. La Zberoaia a deschis un spital și a organizat un muzeu. Avea o bibliotecă extraordinară. Ultimii ani de viață Ștefan Gonata i-a trăit chinuit de boală, în izolare. S-a stins din viață la 18 septembrie 1896, la Chișinău. În chinurile bolii și-a dat foc manuscriselor și unor documente, iar ceea ce n-a ars atunci, a ars în timpul revoluției din 1917.
În ziua de 1 februarie a anului 1852 s-a născut marele scriitor român Ion Luca Caragiale (1852-1912). S-a afirmat ca dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Capodopera lui Ion Luca Caragiale „O scrisoare pierdută” a fost tradusă în limba ucraineană în anul 1952. Spectacolul „O scrisoare pierdută” a fost prezentat de Teatrul din Bucureşti în anul 1976 în spaţiul sovietic, inclusiv în Ucraina. O recenzie la acest spectacol a fost publicată în revista ucraineană „Vsesvit” („Universul”). Mai multe lucrări în proză de Ion Luca Caragiale au fost traduse în ucraineană de profesorul Universităţii Naţionale „T. Şevcenko” din Kiev, Stanislav Semcinski.
La 1 februarie 1868 s-a născut Ştefan Luchian, pictorul ale cărui tablouri l-au făcut pe maestrul Nicolae Grigorescu să exclame: „În sfârşit, am şi eu un succesor!”. Ștefan Luchian (1868-1916) a fost un pictor român, supranumit poetul plastic al florilor. Cu o vocație declarată încă din școala primară, l-a avut în perioada de formare ca maestru nedisputat pe Nicolae Grigorescu. Educația sa plastică a început la Școala de Belle-Arte, dar a fost completată la München și Paris.
Ștefan Luchian, de-a lungul întregii sale cariere artistice, a trecut de la o tehnică la alta, a schimbat suportul stratului pictural și a plasat astfel, experimentul grafic în prim-planul modernității românești. Experimentele tehnice și cromatice, curajul demersului artistic, l-au plasat pe cea mai înaltă treaptă a artei moderne. Părerea criticii de artă este că, în domeniul impunerii graficii ca artă majoră, Ștefan Luchian a fost un deschizător de drumuri. În 1948 i s-a conferit titlul de membru de onoare post-mortem al Academiei Române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com