Sărbătoarea cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovidenia este dedicată părinților Maicii Domnului, Sfinții Ioachim și Ana, şi este marcată în fiecare an pe 21 noiembrie (stil nou). Aceștia, fiind lipsiți de copii, dar având credință în Dumnezeu, L-au rugat să le ofere binecuvântarea de a deveni părinți și au promis că, dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor închina Lui. Un înger le-a vestit că vor avea o fiică pe care o vor numi Maria. Sfinții Ioachim și Ana nu au uitat promisiunea făcută lui Dumnezeu și, la trei ani de la nașterea Maicii Domnului, au dus-o pe fiica lor la templu.
Aici, ea a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a condus-o în cea mai sfântă încăpere din acel loc, Sfânta Sfintelor, unde a rămas până la vârsta de 15 ani. Ea a fost adusă în acest loc sfânt pentru că ea însăși avea să devină „Sfânta Sfintelor” a lui Dumnezeu, locuința Cuvântului lui Dumnezeu.
Sărbătoarea este considerată cea mai nouă sărbătoare dedicată Maicii lui Dumnezeu, luând naștere în secolul al VI-la, la 20 noiembrie 543, când împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria „cea nouă”, și conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși pe Sfânta Fecioară Maria.
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, păstrate în lumină și căldură, încep să înmugurească și să înflorească și sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Nu trebuie să uităm că în colindele românești se cântă, în mijlocul iernii, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre mărul, mărgăritar.
Dacă am fi atenți la colinde, nu am putea să nu ne întrebăm ce măr ar putea înflori în decembrie? Și de ce măr? Pentru că strămoșii noștri știau de la bătrânii lor că acea nuielușă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă acea nuielușă înflorea până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța, florile dalbe.
Pentru ca bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului în Biserică să nu fie umbrită de post, Biserica a hotărât că pe 21 noiembrie să se dezlege la pește.
Tradiții și obiceiuri
În tradiţia populară se spune că în ziua de Ovidenie se deschid cerurile şi credincioşii înţeleg graiul animalelor.
Tot potrivit tradiţiei populare, dacă ziua Intrării Maicii Domnului va fi înnorată, peste an vor fi epidemii. Dacă va ninge pe 21 noiembrie vom avea parte de o iarnă lungă şi grea.
Se spune și că în această zi e bine ca toți cei care au fost certați să-și ceară iertare și să se împace.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică este o sărbătoare importantă în timpul Postului Crăciunului, iar în această zi este permis consumul de pește.
În ajunul sărbătorii, se spune că descântătoarele fac „privegherea apei”. Femeile pun apă într-un vas și o lasă peste noapte. Se crede că apa va avea puteri vindecătoare.
În ziua sărbătorii, creștinii merg la Biserică pentru Sfânta Liturghie, aducând cu ei preparate de post și pește. Acestea sunt sfințite și apoi oferite ca pomană pentru sufletele celor adormiți. În unele regiuni, se practică obiceiul de a împărți plăcinte cu dovleac și lumânări în memoria celor care au murit fără a li se aprinde lumânarea.
Un alt obicei este ca copiii să pună crengi de măr în vase cu apă în această zi. Aceste crengi, păstrate în apă și căldură, vor înflori și vor putea fi folosite ca sorcove în Noaptea de Anul Nou. (Ştirile ProTV.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com