,,Drame dureroase, act veritabil de dreptate istorică”
Pe data de 24 iunie 2016, în reportajul ,,Cartea Durerii” – drame dureroase, act veritabil de dreptate istorică”, semnat de jurnalista Diana Toma, inserat în paginile ziarului ,,Zorile Bucovinei”, se relata: ,,La 22 iunie, când s-au împlinit 75 de ani de la începutul celui de-al doilea război mondial și tot atâția ani de la eliberarea de către armata română, condusă de Mareșalul Erou Ion Antonescu, a Ținutului Herța, nordului Bucovinei și Basarabiei, care în acea zi istorică de 22 iunie 1941 a dat ordin: ,,Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”, în incinta Consulatului General al României la Cernăuți au fost prezentate două volume, IV și V, ,,Cartea durerii”, consacrate masacrelor de la Lunca din februarie 1941 și de la Fântâna Albă din aprilie 1941. Prezentarea acestor două volume e un eveniment important ce reprezintă un proiect pentru mai multe societăți național-culturale din regiunea Cernăuți, Ucraina și România.
Inaugurând manifestarea, Excelența Sa, doamna Eleonora Moldovan, Consul General al României la Cernăuți, a evocat rolul important al acestui eveniment ce continuă seria de manifestări comemorative, dedicate eroilor neamului, deoarece atât în Ucraina, cât și în România, luna iunie este luna înălțării eroilor, valorilor trecutului. Or, sacrificiul eroilor a adus libertate în credință, drept pentru care Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a instituit o zi specială pentru Eroi, în care toată lumea își amintește de trecut și de rădăcini.
Mulțumindu-le autorilor celor două cărți, dna Consul General a propus ca ei să participe la un proiect transfrontalier româno-ucraineano-moldovenesc cu finanțare europeană pentru editarea următoarelor volume din seria respectivă.
Petru Grior, directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, a specificat munca asupra celor două volume, subliniind faptul că în ele au fost incluse doar datele biografice, oficiale.
Apărute în formulă bilingvă (română și ucraineană), asemenea primului și al treilea volum, iar cel de-al doilea a apărut în trei limbi (română, ucraineană și engleză), cărțile sunt scrise pe baza documentelor de arhivă și este o datorie a conștiinței să știm cine au fost martirii neamului, chiar dacă ei însăși n-au știut pentru ce au fost pedepsiți.
Alt autor al seriei ,,Cartea durerii”, Ștefan Rotaru, președintele Fundației ,,Pro Rădăuți”, s-a referit la atragerea generației tinere la munca de cercetare a istoriei, la informarea ei despre evenimentele trecutului. Totodată, veteranul a propus ca specialiști din România, Ucraina și Republica Moldova să înceapă adunarea materialului factologic pentru publicarea unui dicționar enciclopedic al victimelor regimului totalitar, lucrarea fiind sponsorizată de organele de resort din cele trei țări.
Nicolae Nicolovici, vicepreședintele Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă, a conștientizat faptul că publicarea volumelor constituie un veritabil act de dreptate istorică și listele respective, în consecința descoperirii unor noi documente de arhivă ar putea fi continuate, iar Ilie Popescu, președintele Societății Regionale ,,Golgota” din regiunea Cernăuți, a povestit despre destinul tragic al tatălui său, Vasile Grijincu din Pătrăuții de Sus, care a fost condamnat la moarte de către călăii sovietici.
Gheorghe Horodincă din Rădăuți și Nicolae Iordachi din Cernăuți au susținut ideea continuării volumelor pe bază de documente, subliniind faptul că, după posibilități, vor ajuta și în continuare la sprijinirea proiectului respectiv.
La manifestare au fost prezenți și reprezentanți ai asociațiilor ucrainene din Cernăuți, din partea cărora a luat cuvântul Galina Boico, președintele Societății celor represați și deținuților politici, căci ucrainenii au suferit, la fel ca și românii, fiind asupriți și deportați în Siberia, Kazahstan. Își plâng și ei eroii neamului ucrainean, trecutul sângeros și îndurerat, la fel precum românii și alte comunități și popoare.
Veronica Ahtimiciuk, originară din Basarabia, căsătorită după un ucrainean, stabilită în prezent în Canada, a povestit despre activitatea societăților național-culturale ucrainene din Canada, pe când Ludmila Zelenigorodska, directoarea editurii ,,DrukArt” ce a tipărit cele 5 volume din seria respectivă, a conchis că ele trebuie să fie cărți de învățătură, să reprezinte o lecție de istorie, a fărădelegilor săvârșite de regimul totalitar pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete”.
Profesorul Dumitru Balan din București, România, în materialul ,,Note la noi apariții ale ,,Cărții durerii”, apărut în revista ,,Mesager bucovinean”, anul XIII, nr. 2 (50), 2016, scria: ,,Cu emoția inerentă a unui participant la Simpozioanele organizate, într-un trecut nu prea îndepărtat, la Memorialul victimelor comunismului de la Sighetu Marmației și cu satisfacția manifestă, că o lucrare monumentală, dedicată martirilor neamului românesc, continuă să fie elaborată și, apoi, tipărită în condiții grafice deosebite, am lecturat atent, cu mare pietate și durere sufletească, volumele IV și V (autorii le numesc părți) ale Cărții Durerii (Cernăuți, DrukArt, 2015, 416 p. și, respectiv, 2016, 272 p.), despre victimele sângeroaselor masacre de la Lunca din iarna anului 1941 (vol. IV) și de la Varnița (Fântâna Albă) din primăvara anului 1941 (vol. V).
Numele românilor uciși barbar de către trupele NKVD-iste, doar pentru faptul că aceștia doreau să treacă frontiera pentru a ajunge în patria mamă, sunt completate cu numele acelora care au fost ulterior condamnați la moarte (culmea impertinenței, sau a grosolanei falsificări a istoriei, pentru ,,trădarea patriei sovietice”, când, de fapt, totul se petrecea pe un teritoriu cu vechi izvoade românești, răpit samavolnic de către un hrăpăreț imperiu sovietic), întemnițați și deportați în lagărele exterminatoare de dincolo de Ural, din Kazahstan și din îndepărtata și înghețata Siberie. În categoria ,,trădători de patrie” au fost incluse adesea și rudele, prietenii sau vecinii victimelor masacrelor de la Lunca și Fântâna Albă. Astfel, se învederează ipoteza stabilirii la Kremlin a procentajelor de diminuare drastică a elementului autohton din ținuturile acaparate, numai așa se explică aspectul, relevat în prefața la volumul al IV-lea, că, din cei 346 de martiri exponențiali din respectivul tom, nu mai puțin de 116 au fost minori, toți sub vârsta de 16 ani.
Scurtele prezentări, succintele fișe biografice ale martirilor români, redate în ordine alfabetică, cu text bilingv, român și ucrainean, sunt văduvite în varianta ucraineană, cum am remarcat și în recenzia anterioară, de unele conotații apreciative, de nuanțări cu iz literar.
Ar merita, de asemenea, traduse din limba română în limba ucraineană toate textele din Cartea durerii, deci, implicit, prefețele și postfețele.
Pentru truda neostoită, plină de abnegație și maximă responsabilitate, se cuvine a fi amintit și elogiat, în primul rând, devotatul și sârguinciosul colectiv de autori, compus din Petru Grior, director al Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți și, probabil, redactor responsabil al lucrării (nu există, poate din modestie, nicio semnalare în acest sens), Mircea Duzineanu, Bogdan Grior, Gheorghe Horodincă, Nicolae Iordachi, Constantin Moroșanu, Nicolae Nicolovici, Doru Olenici (angrenat doar la volumul al IV-lea), Ștefan Rotaru, Elena Stadnic și Maria Zaboloțki. Ar fi pe deplin justificată atașarea, la un viitor volum, a unei liste cu date biografice esențiale, cu menționarea realizărilor profesional-științifice ale tuturor autorilor ciclului Cartea durerii.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com